Înainte de a-și câștiga celebritatea ca antrenor la Dinamo și la națională, Angelo Niculescu a evoluat, ca jucător, la Carmen București, Ciocanul și apoi Dinamo. În 1946, Angelo – care era preocupat încă de atunci de problemele tehnice și tactice – a văzut antrenamentele maghiarului și i-a descusut pe prietenii săi din echipa Ciocanul, Moisescu și Bartha.
Își aduce aminte cu multă precizie fapte și gesturi petrecute acum mai bine de 65 de ani. „Eram la echipe diferite: eu – la Carmen, el – la Ciocanul, viitoarea Dinamo. Nu l-am cunoscut personal, dar ne-am intersectat de multe ori. Țin minte că l-am văzut o dată în piață la Sfântu Gheorghe, în centru, era în stație, aștepta tramvaiul 19, să meargă în cartierul Dudești, acolo unde era terenul de antrenament al celor de la Ciocanul. Stătea în stație și mânca o tabletă de ciocolată… Guttmann era un tip singuratic. Nu vorbea niciodată cu nimeni în afara antrenamentelor. De altfel, nu-mi aduc aminte să-l fi văzut vreodată cu cineva… Nu era sociabil. Avea mereu o morgă serioasă, îngândurată”.
Zâmbea rar, nu râdea la antrenamente
Viitorul antrenor folosea metode diferite pentru a se documenta: spiona antrenamentele și-i trăgea de limbă pe jucătorii lui Guttmann la cârciumă și la saună. „Eram prieten cu Moisescu și cu Bartha, de la Ciocanul. A doua zi după meci, jucătorii din București se strângeau la «dezobosire», cum spuneam noi în glumă, adică pentru masaj și saună la complexul Baia Centrală. După aceea, «dezobosirea» se prelungea la restaurant… Acolo îi descoseam pe Martha și Moisescu despre felul în care lucra Guttmann. Avea anumite idei fixe, de la care nu abdica niciodată, în privința pregătirii fizice. Îi obliga pe jucători, înaintea fiecărui antrenament, să facă 20 de ture de teren fără pauză. Abia apoi începea exercițiile. De obicei, programul nu avea varietate. Se baza foarte mult pe automatisme. Era o repetiție continuă. Mereu aceleași exerciții făcute la o intensitate foarte apropiată de tempoul jocului. Era un tip care impunea respect jucătorilor. Zâmbea rar, nu râdea la antrenamente și nu făcea glume cu ei”.
Profesorul spune că alcătuirea lotului pe care-l avea Guttmann se preta la astfel de pregătire: „Acolo, la Ciocanul, erau jucători cu calități fizice, mai puțin tehnice. Așa că genul ăsta de antrenamente îi ajuta foarte mult în meci, unde excelau la rezistență și forță”.
Ciocanul, adică Dinamo
Ciocanul București, echipa pe care a antrenat-o în 1946 marele Bela Guttmann, a fost gruparea comunității evreiești din Capitală și a fost fondată în 1919, sub numele de Maccabi. În 1940 a fost eliminată din campionat pe considerente etnice, a fost reînscrisă în 1945, iar în vara lui 1947, la doar șase luni după plecarea lui Guttmann, a trecut sub egida Ministerului de Interne, păstrându-și, pe moment, denumirea. În mai 1948, Ciocanul fuzionează cu Unirea Tricolor, noua formație fiind botezată Dinamo, după model sovietic. Ciocanul-Dinamo strânge cei mai buni jucători și rămâne în București, în timp ce Unirea Tricolor, numită Dinamo B, retrogradează și, ulterior, în 1949, e mutată la Brașov.
Blestemul care urmărește Benfica
Bela Guttmann a avut în Portugalia o traiectorie pe cât de glorioasă, pe atât de uluitoare. A câștigat titlul cu FC Porto, apoi a fost angajat de rivalii de la Benfica. „Vulturii” au cunoscut, cu el pe bancă, perioada cea mai bună din istorie: au luat titlul în 1960 și 1961 și Cupa Campionilor în 1961 (3-2 cu Barcelona în finală) și 1962 (5-3 cu Real Madrid). După această performanță spectaculoasă, Guttmann a cerut conducerii o primă. A fost refuzat și a demisionat imediat. Legenda spune că Guttmann a blestemat clubul să nu mai câștige niciodată Cupa Campionilor. Se zice că însuși Eusebio, exasperat, s-a dus la catedrală și s-a rugat zadarnic pentru ruperea blestemului. Adevăr sau ficțiune, realitatea e că Benfica a jucat apoi alte cinci finale ale Cupei Campionilor (’63, ’65, ’68, ’88 și ’90) și pe toate le-a pierdut.
Observațiile lui Angelo
Principiile de bază ale lui Guttmann
Echipa trebuia să aibă o condiție fizică perfectă
Insista pe automatisme în joc
Exercițiile se făceau la o intensitate apropiată de tempoul meciului
Nu cultiva relații de prietenie prea apropiate cu fotbaliștii
„Guttmann avea anumite idei fixe. Îi obliga pe jucători, înaintea fiecărui antrenament, să facă 20 de ture de teren fără pauză. Abia apoi începea exercițiile. Se baza foarte mult pe automatisme. Era o repetiție continuă. Mereu aceleași exerciții făcute la o intensitate foarte apropiată de tempoul jocului” Angelo Niculescu, fost jucător și antrenor, martor ocular la ședințele lui Bela Guttmann
Povestea lui Bela Guttmann, antrenorul care a plecat atunci când conducătorul clubului a încercat să-i spună pe cine să bage pe teren, surprinde prin actualitatea sa.
Străinii se opun, românii tac
Cazurile Alexanco și Bergodi
Situația din campionatul României nu pare să se fi schimbat cu ceva de atunci. Pretutindeni, patronii au impresia că e dreptul și menirea lor să impună jucători în echipe, să dea indicații tactice, să stabilească lista de jucători transferați. O altă remarcă se impune: ca și atunci, puținii antrenori care se opun acestei practici sunt străini. Jose Ramon Alexanco a refuzat, în pofida tuturor presiunilor făcute de conducere, să „trântească” meciul Universității Craiova cu Rapid, în 1998. Cristiano Bergodi a fost dat afară în 2009 de Gigi Becali la pauza meciului Steaua – Sheriff Tiraspol deoarece nu l-a lăsat pe patron să dea buzna în vestiar. Mai diplomat, Oleg Protasov n-a protestat public, dar a plecat de la Steaua, în 2005, după doar șase luni. Dario Bonetti a fost dat afară de la Dinamo, în 2009, pentru că s-a opus imixtiunii fraților Becali.
Românii cu personalitate au plecat
Mulți alții au tăcut și au suportat însă umilința. Dusan Uhrin jr, Nicolo Napoli, Maurizio Trombetta și Antonio Conceicao sunt doar câteva cazuri care se adaugă zecilor de antrenori români care n-au îndrăznit niciodată să-și spună punctul de vedere. Această stare de lucruri l-a și determinat, conform propriilor spuse, pe Ladislau Bölöni să nu revină ca antrenor în România. Mircea Lucescu e în aceeași situație, iar Dan Petrescu, acum la Kuban Krasnodar, spune că ar prefera Liga a III-a din Anglia unei reveniri în competiția internă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER