„Aș fi vrut zece goluri”
Armeanul este al doilea marcator al Timișoarei, dar nu uită niciodată să își laude fratele geamăn. Artiom și Arman au dat împreună 12 goluri pentru echipa bănățeană.
Artiom, ești cel mai bun mijlocaș stânga din ultimul sezon al Ligii I, conform analizei ProSport.
Sunt bucuros. Mă așteptam să fiu ales, nu doar pentru că am jucat eu bine, ci și pentru că echipa a terminat sezonul pe locul doi. Mulțumesc lui Dumnezeu. Mă simt împlinit. Această veste îmi dă un moral bun înainte de preliminariile pentru Liga Campionilor.
Cum caracterizezi evoluția ta?
Când a început campionatul, mi-am propus să dau zece goluri, dar am înscris doar șapte. Păcat că am avut probleme la genunchi după meciul cu Bistrița, altfel puteam să înscriu mai mult. Am revenit în meciul de la Cluj, cu CFR, și nu pot să zic că am jucat extraordinar. Totuși, în finala Cupei am alergat foarte mult.
Care a fost cel mai frumos episod din acest campionat pentru tine?
Cel mai mult m-am bucurat în meciul din Giulești, când a dat gol Arman din centrarea mea. În schimb, am fost foarte dezamăgit și chiar am plâns la finala Cupei. Este un vis năruit și pentru mine, și pentru Timișoara, care a pierdut a doua finală în trei ani.
Golul preferat?
Cel de la Vaslui, când am marcat pentru 3-2. Nici nu știam cum să mă bucur, așa eram de emoționat. Păcat că am pierdut acolo.
Au mai fost momente care ți-au rămas în minte?
Mi-a plăcut când a început să joace fratele meu, mai ales că a dat mai multe goluri. Mă bucur că domnul Balint a avut încredere în el. Eu de aia mă bat pentru ca Arman să joace, nu pentru că mi-e frate, ci pentru că știu că are valoare și poate ajuta echipa. Arman nu a primit atâtea șanse cât ar fi meritat.
52 de faulturi a suferit Artiom Karamayan în acest sezon, aproape două pe meci, fiind cel mai faultat de la Timișoara
7 goluri a marcat Artiom Karamyan, fiind al doilea golgheter al echipei după Bucur. Fratele Arman a reușit cinci
23 de centrări din acțiune utile a reușit Artiom Karamayan, cele mai multe de la Timișoara
articol scris de Radu Faur