Ă‚sta e Rapidul!**

Nici nu se așezaseră bine în teren elevii lui Hizo, iar fictiva
tabelă din Grant indica deja avantajul oaspeților. Giuleștenii nu
se pierd cu firea, iar tânărul Herea restabilește repede
egalitatea, la o fază trasă la indigo cu aceea din care se
deschisese scorul. Încrâncenarea avea să fie cuvântul de ordine,
într-o luptă oarbă, cu garda jos. Însă doar atât. Debutul celei
de-a doua reprize schimbă ușor partiturile. Rapid ține să le
reamintească fanilor de ce ei sunt „farmecul vieții”, dar, ca de
fiecare dată, prin purgatoriul unei exasperante sarabande de
ratări. Iar fotbalul te pedepsește pentru asta, iar Spadacio a
simțit-o chiar pe pielea lui, la un moment de ținut minte:
brazilianul ratează un penalty, iar 30 de secunde mai târziu
Vasluiul face 2-1. Conduși pentru a doua oară, „feroviarii” nu
dezarmează. Atacă sistematic. Bozovic blesteamă printre buze, în
vreme ce stadionul înjură în gura mare ghinionul proverbial al
Rapidului.

Hizo nu are de gând să renunțe fără luptă la postul său și mută
decisiv. Iese Grigorie, intră Buga. Și el mai are ceva de dovedit.
„Pele” trece repede la treabă și Giuleștiul speră. Iar finalul,
apoteotic, aduce și 2-2-ul: Herea face „dubla”, răsplătind astfel
laudele „Dulăului”, care nu renunță să creadă în șansa lui. După
multă vreme Hizo poate să zâmbească. Echipa lui trăiește!