Astăzi se împlinesc 33 de ani de la prima mare performanță a fotbalului românesc la nivel de cluburi

În urmă cu 33 de ani, pe 16 martie 1983, Universitatea Craiova producea prima mare performanță a fotbalului românesc la nivel de club, calificându-se în semifinalele Cupei UEFA. După ce eliminase în tururile precedente pe Fiorentina, Shamrock Rovers și Bordeaux, generația care avea să primească datorită acelui parcurs supranumele „Craiova Maxima” învingea cu 1-0 pe FC Kaiserslautern, după ce ce în tur pierduse cu 3-2 în Germania. „Gooool Negrilă, fundașul Negrilă” exclama regretatul Sebastian Domozină la reușita din final a fundașului Științei, care a decis calificarea istorică.

Eroii acelei performanțe rememorează momentul de glorie. Costică Donose spune că acea victorie constituie cea mai mare bucurie pe care a trăit-o vreodată pe terenul de fotbal, așa cum  mulți dintre fanii Științei pot spune că a fost cea mai mare bucurie trăită vreodată pe stadion. „A fost cea mai mare bucurie trăită de mine pe un teren de fotbal. Sincer, mă așteptam să ne calificăm după rezultatul din tur. A fost presiune, dar golul lui Negoro a venit la momentul potrivit. Au fost mai grele minutele de după gol, simțeam că durează o veșnicie, că nu se mai termină. Suporterii au fost magnifici, ei au contribuit enorm la calificare. Ne-au încurajat din primul minut până la final, cum numai fanii olteni știu să o facă. Tot stadionul s-a mutat apoi la Jiul unde am continuat sărbătoarea, cu Cenaclul Flacăra. Erau oameni suiți pe mașini, capote îndoite, ce să mai, o isterie și o nebunie generală” spune Costică Donose.

Cel mai tânăr component al echipei Craiovei de atunci, Gheorghiță Geolgău, spune că pentru el acele clipe sunt încă proaspete, deși au trecut 33 de ani: „Îmi aduc aminte jocul cu Kaiserslautern de parcă ar fi azi. Cum a trecut și timpul ăsta. Mi-a rămas întipărită ratarea din minutul 72. Am făcut o preluare frumoasă, am driblat în interior și rămăsesem singur cu portarul. Am vrut să dau tare pe scurt, dar mingea s-a dus peste. Am căzut psihic atunci și nea Tică Oțet m-a schimbat imediat. Am trăit la intensitate maximă golul, banca a explodat parcă, la fel ca întreg stadionul, apoi am intrat în teren de bucurie. A înnebunit toată lumea. Secundele care s-au scurt de la gol parcă erau ore… dar i-am blocat bine pe nemți. Apoi, la Jiul, a fost un spectacol unde au fost peste 100.000 de oameni. Toată Craiova ieșise în stradă pentru noi” .

Beldeanu: „Aveam un lot valoros și unit”

Aurică Beldeanu spune că valoarea și unitatea echipei au contribuit la acea performanță: „Este o mândrie pentru mine că am făcut parte din această echipă maximă a Craiovei, o bucurie imensă. Cele două săptămâni, dintre meciuri, au trecut greu. De-abia așteptam să fim pe teren. Știam că ne așteaptă o partidă grea, pentru că formațiile germane erau foarte bine cotate în acea perioadă. Întâlneam o echipă de top, dar aveam o șansă uriașă să o eliminăm după 3-2 în tur. Am intrat după pauză și am dat totul pe teren, ca în fiecare meci. Aveam un lot valoros și unit, ne sprijineam reciproc, vorbeam mult în teren și în afara lui. Sincer, după meci nu-mi mai aduc aminte nimic. A fost o bucurie generală, de nedescris”.

Nicolae Ungureanu spune că Universitatea și-a propus atunci să nu primească gol și să forțeze lovitura decisivă pe final, aceasta venind în urma unui corner executat de Ilie Balaci, din partea lui „Negoro”: „Plecam, după cum știți, de la 3-2 în tur. Atunci, în Germania, după o primă repriză în care ne-au umplut poarta de goluri, am reușit o revenire spectaculoasă. Catalizator a fost Aurică Țicleanu, odată cu intrarea lui am întors meciul și am marcat de două ori. Am avut și șansa că s-a accidentat Briegel. Pe Central, am intrat în teren cu inima puțin îndoită, doar jucam cu nemții. Obiectivul fixat de antrenor a fost să nu primim gol, în primul rând, iar pe finalul jocului să forțăm golul calificării. Ne-a ieșit, am crezut în forța noastră până la final. A venit acel corner din minutul 83 care a aruncat stadionul în aer. 40.000 de olteni fericiți, ce vremuri. După meci a fost ca la defilare”.

Briegel și Brehme au avut parte de atenție specială

Nicolae Tilihoi s-a referit la partea tactică, spunând că Briegel și Brehme au avut parte de atenție specială din partea oltenilor: „Este un meci de referință și de glorie pentru toată Oltenia și pentru țară. Atunci s-a văzut valoarea noastră în fața unui adversar de top. Marcajul la Briegel, la fazele fixe, a căzut în sarcina mea. A fost presiune, dar i-am făcut față cu brio, dovadă cu nu a marcat. La fel, pe fază defensivă, Constantin Oțet, Dumnezeu să-l ierte, ne-a cerut multă atenție la incursiunile și centrările lui Brehme. Nici el n-a mișcat. Golul a venit târziu și a ridicat toată Oltenia în picioare. Nu am fi putut face nimic fără suporterii noștri, am fost acolo sus datorită lor”.

Sferturile de finală ale Cupei UEFA, manșa a doua, 16 martie 1983
Universitatea Craiova – FC Kaiserlautern 1-0
A marcat: Negrilă 82.
Craiova, stadion: „Central”, spectatori: 40.000.
Universitatea Craiova: Lung – Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu – Țicleanu, Balaci, Geolgău (75 Cârțu), Donose – Crișan (46 Beldeanu), Cămătaru.
Kaiserlautern: Reichel – Wolf, Briegel, Dusek, Brehme – Geye, Melzer, Eilenfeld (85 Hubner), Bongartz – T. Nilsson, Allofs.