„Atunci mi-am luat inima-n dinți ca să-mi încerc norocul la radio”. Răzvan Toma scrie despre doi lorzi ploieșteni ai sportului românesc

Ca de obicei, luna mea, aprilie, și-a făcut apariția însoțită de mai mult soare și speranțe pe măsură, impunând astfel guvernul Primăverii. Startul l-a dat ziua păcălelilor, apoi, pe 5, au fost aniversările blondei de la ABBA, Agnetha Fältskog, și a lui Marius Lăcătuș. Iar pe 7 a urmat un alt duo, acesta însă cu multe și importante interconexiuni: ambii ploieșteni, ambii din lumea fotbalului, ambii petroliști, ambii performând în activitățile lor, ambii niște lorzi prin comportament și atitudine. Este vorba de MIRCEA DRIDEA și DAN VOICILĂ‚. E drept, îi despart doi ani, unul fiind născut în 1937, celălalt în 1939, element aproape insesizabil. Pe amândoi îi admir, îi prețuiesc și mă bucur că sunt contemporan cu ei.

Se poate spune că primul i-a determinat meseria celui de-al doilea. Cu ocazia unui interviu pe care am avut plăcerea să i-l iau în urmă cu ceva timp lui Dan Voicilă, acesta mi-a explicat ce l-a îndemnat să vină la radio. „A fost un fel de provocare. La un meci Cipru – România (scor 1-5, la 03.12.1966), disputat la Nicosia, prietenul meu și marele jucător Mircea Dridea a înscris două goluri. Dar, regretatul comentator Ion Moalfă Mureșan, din cauza spectatorilor care se ridicau în locul în care se afla plasat, nu a văzut marcatorii și de aceea nu i-a pomenit. Nu mi s-a părut în regulă și atunci mi-am luat inima în dinți ca să îmi încerc norocul la radio. M-a ajutat concitadinul meu, scriitorul Ioan Grigorescu, pe-atunci om cu funcție în radiodifuziune, care m-a pus să fac o cerere. Am ajuns pe mâinile celui care se ocupa de actualități, Mircea Manea, am dat câteva probe și așa s-a scris istorioara metamorfozei mele în om de radio”.

Prin miile sale de relatări, a avut ocazia și totodată plăcerea să-l pomenească și pe bunul său prieten, Dridea.

Mircea Dridea, la rându-i, a intrat pe porțile fotbalului la 15 ani, la Petrolul, după ce obținuse categoria I la șah!

Absolvent de liceu la 17 ani, cu media generală 10, a absolvit cu brio Institutul de Petrolul, Gaze și Geologie, obținând la 22 de ani diploma de inginer. Cu trei ani în urmă, debutase pe prima scenă a fotbalului, la 23.09.1956 (meciul Locomotiva București – Energia Ploiești 1-2). Întreaga sa carieră de fotbalist a fost legată numai de clubul fanion al Ploieștiului, cu care a câștigat 3 titluri și o cupă, trăind cele mai grandioase momente ale acestuia. Îmi povestea regretatul Mihai V. Ionescu, ziaristul nu portarul, tot ploieștean și el, că îl uimea ardoarea cu care juca împotriva CCA. De fapt, el evolua cu zel în mai toate partidele, fiind un fotbalist extraordinar, însă uimirea lui la meciurile cu echipa militară provenea de la faptul că socrul lui Dridea, regretatul Gheorghe Popescu I care fusese jucător la această echipă iar apoi devenise și antrenor, și om cu funcție importantă în club. Pentru Mircea Dridea însă cel mai important lucru din viața sa a fost mereu acela de a-și face datoria.

Și asta cu atât mai mult, cu cât era vorba despre Petrolul Ploiești. Echipă pe care prin acțiunile sale avea să o și reînvie din groapă, că tot suntem în preajma celei mai mari Sărbători a noastre, a creștinilor.

Publicat: 07 04. 2018, 13:30
Actualizat: 07 04. 2018, 13:49