Pe o vreme pe care nu trebuia să lași nici măcar un câine afară, Mircea Rednic a trimis 11 „roșii“ în infernul alb născut dintr-o dată sub Tâmpa.
Și tot dintr-o dată, a început și iureșul Brașovului lui Răzvan, mai dezlănțuit decât viscolul de afară. Ocaziile au curs la poarta lui Lobonț, născute, e adevărat, mai degrabă din greșelile de patinaj ale fundașilor decât din vreo acțiune elaborată și gândită în antrenamente interminabile. Culmea, singurul hocheist pur sânge de pe teren, Ilyeș, a irosit cea mai mare șansă a primei părți, trăgând cu sete peste o poartă care era mult prea aproape pentru orice scuză târzie.
Cristescu, primul gol în campionat
După pauză, până și organizarea a dispărut, locul fiindu-i luat de arhaicele, dar atât de sănătoasele „na-ți-o ție dă-mi-o mie“ sau și mai cunoscutele „tare și după ea!”, mult mai adecvate condițiilor de joc. Și așa, concluzia nu se schimbă deloc. Adică Brașovul stă mai organizat, mai agresiv, iar Dinamo face ceea ce face de multe etape încoace, minus episodul Timișoara: joacă prost!
Iar cum astfel de tablouri duc mereu în același loc, se produce și inevitabilul: Răzvan îl bagă pe teren pe Cristescu, iar prima atingere de balon a acestuia e o lovitură de cap direct pentru 1-0. Șocul lui Dinamo e complet, nu doar hipotermic. Brașovul mai are vreo două ocazii, iar în prelungiri dă și lovitura de grație, prin Roman, la o fază la care apărarea lui Rednic s-a cam făcut de râs. Iar acel „cam” de dinainte începe să fie de tot mai de prisos de la meci la meci.
"A fost poate cel mai slab meci al nostru din acest campionat. Brașovul merită victoria, dar să nu uităm că nouă ne-au lipsit patru jucători de bază" – Cristi Borcea, președinte executiv Dinamo
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER