Bănel e un fotbalist inimos. Câteodată dă cu bâta în baltă. După un autogol subtil cu Real Madrid, a urmat, iată, un altul, imparabil, la Iași. De unde se vede că pana de vultur dăruită de niște muzicanți incași ca să-i stârnească norocul și cutezanța a fost o imitație provenită pesemne din aripa boantă a unui gânsac. Dar până la urmă, determinate s-au dovedit voința gazdelor, bravura lui Brăneț și jocul haotic, chiar dacă insistent, al steliștilor.
Liderul s-a distanțat, probabil, decisiv. Fără să impresioneze, CFR pare un padoc cu cai de tracțiune, mimând zburdălnicia. E solidă, dar nu-i subtilă. E ambițioasă, dar lipsită de aplomb. Printr-o frumoasă coincidență, deschiderea sezonului a însemnat un duet clujean de succes. În prim-plan, CFR s-a impus cu vocea sa gravă, iar în spatele scenei “U” a înălțat niște triluri vioaie. Sub cravașa lui Meszaros și sub sprânceana lui Toni Doboș, care se dovedește un adevărat făuritor de echipe, după plămădirea Rocarului și însuflețirea lui Poli, iată-l în stare să reaprindă o lanternă roșie abia pâlpâindă. Comic, sau tragic, luați-o cum vreți, ultima clasată a dezvoltat cel mai îndrăzneț și mai frumos fotbal din toată etapa. Driblingul lui Goga cântărește mai mult decât toată strategia Rapidului. Giuleștenii, penibili, nebuloși, tociți.
Timișoara și-a regăsit cadența de outsider de meserie. Dinamo, cocoțată în cârca arbitrului, a escaladat Pietricica.
În rest, intrigi, zvonuri, război psihologic nedemn, nuclee de fani băutori de sânge.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER