Fotbalistic vorbind, Brașovul modern s-a născut din sfârșitul Rapidului clasic. Adică al celui care probabil n-ar fi tolerat niciodată cinci brazilieni, doi portughezi, un argentinian, un spaniol și doar doi români în primul unsprezece.
Măcinată de conflicte inter-etnice, români contra străini, și cu un antrenor, Jose Peseiro, amenințat de judecata aspră a investitorilor, echipa giuleșteană a căutat prima gură de oxigen, după trei eșecuri la rând, din aerul tare al Tâmpei, unde o brigadă de rebeli foști rapidiști pândea cu sete răzbunare. Duelul a început plăpând, cu atacuri sterile, dar vizibil cu o mai mare hotărâre din partea gazdelor. „Galbenii” lui Răzvan au ocupat treptat jumătatea cealaltă, căutând breșa din apărarea adversă. Lui Surdu i-a lipsit însă clarviziunea, alergând mult și haotic, iar lui Zaharia norocul. Rapidului i-au lipsit mai multe, și în primul rând un vârf de lance, Pitbull, cel împins în față de Peseiro, fiind ținut ușor în lesă de fundașii brașoveni.
Prima repriză s-a scurs lent, cu puține ocazii, dar cu destulă dăruire, în special din partea gazdelor. La reluare, scenariu identic. Brașovul în atac, Rapidul în criză de idei. Lucescu cere presiune și Pardo începe să aibă emoții. Întâi la șutul lui Zaharia, apoi la o minge care i-a trecut pe sub picior și pe care a scos-o in extremis din apropierea liniei porții. Apoi, a intervenit destinul și l-a ales ca victimă pe Ilyeș, și el un fost rapidist. În două minute căpitanul „stegarilor” a ratat cu poarta goală de la 5 metri și a luat un cartonaș roșu, lăsându-și echipa în inferioritate pentru 20 de minute. De voie, de nevoie, Brașovul s-a retras, gândindu-se că un punct e oricum mai bun decât niciunul. Oaspeții nu și-au găsit cadența însă nici așa, continuând să se zbată în zadar. Portughezul Peseiro a prins paltonul la Rapid, pentru că ieri la Brașov au fost 7 grade. În Giulești nu se știe însă ce va fi.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER