Buricul pământului

Media are câteva expresii favorite: „A căzut cortina peste
Cupă”, „Fluier final în Campionat”‘ „Punct și de la capăt”. Dar cea
mai potrivită pentru recentul sezon de criză e: „Tragem linie și
adunăm”. E valabilă pentru patronii de cluburi descurcărețe, pentru
arbitrii cu fluiere mânjite, jucătorii cu jambiere largi, șefii de
famig-ligi și televiziuni în cârdășie. Pentru public expresia
rămâne: „Tragem apa și plecăm”. Uite și-o idee moca: LPF-ul să
scoată în toamnă programarea etapelor pe suluri de hârtie igienică.
Ar da și impresia unui campionat curat.

Iar pentru națională, cât de util ar fi furazolidonul tricolor!
Poate așa Franța nu ne mai bate de să ne calificăm pe noi.

Păcat că nu ne-am dus la Mondial, că aveam atuuri cât pentru
toate echipele calificate. Avem:

– un campionat mai negru decât al Africii de Sud
– un ritm de joc mai lent ca tangoul argentinian
– niște jucători mai însetați chiar decât bețivii de englezi
– nisip pe gazon cât plaja braziliană Copacabana
– arene sportive ca-n Ghana
– fotbaliști cu mai multe mașini nemțești decât cei din
Germania
– un japonez din Pipera cu o pricepere kamikaze
– un stranier suspendat, mai amețit decât toată Olanda
– un măgar de impresar mai ghinionist la poker decât tot Las
Vegas-ul american
– bătaie prin tribune mai ceva decât în grămezile de rugby
neozeelandez
– un fomist de patron nord-coreean la Rapid
– un menage-a-trois franțuzesc în conducerea lui Dinamo
– un patron de campioană care vorbește românește precum un
camerunez.

Și, în general, un fotbal la fel de tare ca o ciocolată
elvețiană lăsată la soare în Johannesburg.
Nu-i suficient? Ei bine, un fotbalist stelist are o prietenă cu un
fund chiar mai mare decât Australia! Poftim!