Care pe care

Nea Costică este un precupeț isteț din colțul străzii mele. Femeilor care se opresc lângă taraba lui le vinde zarzavaturi, iar bărbaților iluzii de stelist fanatic. L-am surprins ieri în mijlocul unui pâlc de împătimiți ai fotbalului, intrat în oasele societății. Se contura un pariu între el și un vecin, ardelean aciuit pe Dâmbovița, după vorba-i grea și domoală. Negustorul luase Steaua și meci nul, celălalt, evident, CFR-ul. Miza era simbolică, o cutie de bere. Doar gălăgia era mare. M-am băgat și eu în vorbă, chestionându-i pe ce se bazează. Nea Costică s-a holbat la mine, declarându‑mi pompos: „Pe faptul că sunt stelist!”. Ardeleanul m-a măsurat sever, rostind sentențios: „Pentru că suntem mai buni!”.

Luasem pulsul națiunii. Înainte de a fi servitorul atâtor interesați material, fotbalul este aliatul milioanelor de oameni, care neîncăpând în tribună își lipesc privirile de televizor, mai ales la un asemenea meci între două combatante de Liga Campionilor. Inevitabil să mă întreb pe mine însumi pe mâna cui merg dintre pariori. Mărturisesc că pe a ardeleanului. Pe ce mă bazez, la rându-mi? Clujenii evoluează pe teren propriu în brațele unui public aerisit și ale unui antrenor recunoscător. Culio, Kone, Cadu și Dubarbier cântăresc parcă mai greu decât Dayro Moreno, Arthuro, Semedo și Toja. Rădoi, bastionul stelist, e dat indisponibil. Augustus Constantin pare un arbitru obiectiv.