Cârtițele din Groapă
Gigi Mulțescu are numai pe jumătate dreptate. „E greu vestiarul lui Dinamo”. De acord. Completarea e mai mult decât discutabilă. Nu, vestiarul nu e înțesat de personalități puternice. De-ar fi fost așa, cum îi ocrotește Mulțescu, nu-și plângeau pe umeri unul altuia din vară încoace. S-ar fi scuturat de povara Lazio pe când nimănui nu i-ar fi trecut prin cap că va fi mătrășit și Zenga. La Dinamo, criza nu s-a propagat din biroul lui Badea către careul lui Dănciulescu, ci viceversa. Mai în glumă, mai în serios, parcă personalitățile din vestiar și totodată cârtițele din iarbă ar ține morțiș să dea afară și acționarii după ce au înșirat pe frânghie antrenorii. Nu toți acționarii, doar o anumită aripă. Calul de bătaie de dincolo de geamurile fumurii de la Computerland.
Cu Iași stadionul din Ștefan cel Mare a fost gol-goluț nu pentru că Poli a fost întotdeauna ca o fată cumințică la rendez-vous-urile cu Dinamo, spre deosebire de partidele cu Steaua la care Ionuț Popa și-a asmuțit jucătorii să mănânce copii cruzi. Peluza Hâldan a tras în piept și rotocoalele din trabucul lui Borcea, n-a protestat ca altă dată nici la vânzările din iarnă ale lui Niculescu și Radu, n-a făcut țăndări vreun parbriz după eliminarea din Cupă. Acum, poate chiar i s-a acrit de personalitățile doar de vestiar. Spre deosebire de antrenori, spectatorii sunt mai greu de înlocuit.