Cattani? Zorro? Nu, Tudor

Ani la rând, fotbalul românesc a făcut plecăciuni în fața lui Alexandru Tudor. Nu se știe prea bine din ce motiv. Poate că, într-un arbitraj dominat de indivizi care sunau cluburile încă de joi să fie așteptați cu limuzina la scară și plicul aferent la meci, cel poreclit Brad Pitt părea din alt film.

Rigid, nu neapărat vertical, și necomunicativ, nu neapărat incoruptibil, Alexandru Tudor a fost pus în geam pe post de speranță pentru mai bine. O vreme a mers. Chiar și atunci când greșea, chiar și atunci când prindea o zi mai slabă, erorile lui Tudor erau îmbrăcate, invariabil, în replici cretine de genul “hai, domn’e, fiți serioși, Tudor?”…

Tudor nu era nici comisarul Cattani, nici Zorro, și nici măcar plutonierul Căpșună, care lupta în celebrele “B.D.”- uri cu “bandiții internaționali”. Cam acum un an, dar mai spre vară, a comis-o, tot pentru Steaua, într-o fază celebră la Urziceni. A dat penalty, închipuit doar de el. Duminică a închis ochii, tot pentru Steaua, la două penalty-uri văzute de toată lumea. Astfel, Tudor nepământeanul, ce glumă, a coborât printre noi. La urma-urmei e și el doar un biet arbitru!