Atacantul Timișoarei, Tosaint Ricketts a declarat într-un interviu acordat site-ului oficial al grupării bănățene că poartă și la meciurile de acum aceleași apărători cu care a început să joace fotbal, precizând că acestea sunt talismanul său.
Sosit în acest sezon la FC Timișoara, atacantul canadian Tosaint Ricketts, în vârstă de 23 de ani, a evoluat doar doi ani în fotbalul profesionist, la o singură echipă, în prima liga finlandeză, la MyPa. Gruparea bănățeană este a doua formație profesionistă din cariera sa, pentru care a evoluat în două partide, înscriind golul victoriei din deplasare, cu formația CFR Cluj.
VEZI MAI JOS INTERVIUL pentru site-ul Politehnicii Timișoara
Reporter: Cine a descoperit că ai talent, cine te-a promovat? Tosaint Ricketts: Frații mei, care au jucat fotbal. Eu la început nu eram foarte interesat de acest sport, dar jucam pentru echipa școlii și am avut șansa să primesc o bursă sportivă pentru universitate. Atunci am început să privesc lucrurile mai serios. Aici mulți încep fotbalul de la o vârstă fragedă. Eu am început puțin mai târziu, pe la 13-14 ani, m-am îndrăgostit de acesta mai târziu. Acum joc la nivel profesionist, dar încă învăț și mai am mult de crescut.
R.: Visezi noaptea la fotbal? T.R.: Da, cam de câteva ori pe săptămână. Când faci ceva toată ziua, e în mintea ta, așa că e normal să visez asta. Unele din ele ar putea fi și… coșmaruri, ca de exemplu să te vezi în fața golului și să nu poți înscrie.
R.: Ai vreun ritual înainte de meci? T.R.: Nu neapărat, îmi place să ascult muzică, mă concentrez, mă imaginez marcând, mă gândesc la ce am de făcut, astfel când intru pe teren știu mai bine ce am de făcut, pentru că le-am mai repetat deja, în mintea mea.
R.: Ai vreun talisman norocos? T.R.: Nu neapărat, poate apărătorile mele, pentru că le am pe aceleași de când am început să joc, așa că dacă e să am vreun talisman, acesta ar fi.
R.: Care crezi că e punctul tău slab? T.R.: Experiența, deoarece jucând în mediul universitar, unde nivelul e diferit, mai am de lucrat la acest aspect. Doar de trei ani joc fotbal profesionist, doi ani în Finlanda și unul aici.
R.: Care a fost cel mai greu meci pe care l-ai jucat? T.R.: Ar trebui să mă gândesc la FC Timișoara – Mypa, scor 3-3. Cred că acesta a fost cel mai dificil meci și cea mai grea înfrângere.
R.: Ce îți place cel mai mult la FC Timișoara? T.R.: Jucătorii, coechipierii mei sunt mai buni decât cei cu care jucam de obicei, au un nivel mult mai ridicat.
R.: Există ceva ce ai vrea să schimbi la club? T. R.: Aș vrea să schimb faptul că nu am luat campionatul până acum. (râde-n.r.).
R.: A fost primul tău gol la Timișoara, cum te-ai simțit să înscrii în meciul cu CFR Cluj? T. R.: M-am simțit bine, întotdeauna te simți bine când marchezi. A fost un meci important care a însemnat mult pentru mine.
R.: Erai sigur că vei juca? T. R.: Nu am fost sigur, niciodată nu poți fi sigur. Orice se poate întampla, după primele cinci minute se poate accidenta un jucător și intri imediat sau poți să nu joci deloc.
R.: Cât crezi că va mai dura până să devii titular? T. R: E greu de zis. Toată lumea joacă bine acum, dar indiferent dacă ești titular sau nu, e important să te antrenezi în continuare, să lucrezi și să aștepți să vezi ce se întâmplă.
R.: Ce faci când nu joci fotbal? T. R.: Mă relaxez, mă odihnesc, joc jocuri video, vorbesc pe internet cu familia, nimic spectaculos.
R.: Povestește-ne puțin despre originile tale. T. R.: Părinții mei sunt născuți amândoi în Jamaica, s-au mutat acum 25 de ani în Canada, unde la scurt timp m-am născut în Edmonton, Alberta. Am făcut școala acolo, apoi am mers la universitate în Statele Unite ale Americii. Suntem mereu înconjurați de cultura jamaicană, părinții mei au două restaurante cu specific jamaican.
R.: Cine e persoana de care ești cel mai apropiat? T. R.: Fratele meu. El e foarte pasionat de fotbal, a jucat o perioadă, dar s-a accidentat și nu a putut ajunge la un nivel superior, la profesioniști. El a fost mereu alături de mine de-alungul carierei, e fericit când joc bine, vrea să afle detalii despre tot ceea ce fac. Toți frații mei mă urmăresc, am trei frați mai mari. Încercăm să găsim un site bun unde să-mi poată viziona meciurile.
R.: Am auzit că esti bun la baschet! T. R.: Da, am jucat mult baschet când eram mai mic. Acum mai joc când merg acasă, cu prietenii, doar pentru distracție, nimic serios.
R.: Ce iți lipsește cel mai mult aici în România, fiind departe de casă? T. R.: Cu siguranță mâncarea mamei mele. Mâncarea de aici e bună, mai bună decât cea din Finlanda, dar iubesc felul cum gătește mama. Când sunt acasă, mânânc la restaurantul ei în fiecare zi.
R.: Vrei să transmiți un mesaj fanilor? T. R.: Vremea s-a făcut mai bună, așa că veniți la meci!
R.: În încheiere spune-ne ceva în română. T. R.: Mulțumesc. (râde-n.r.)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER