Ce ar schimba în istoria lui Poli** cel care a adus prima victorie din era Iancu la Cluj :)

Atacantul Timișoarei, Tosaint Ricketts a declarat într-un
interviu acordat site-ului oficial al grupării bănățene că poartă
și la meciurile de acum aceleași apărători cu care a început să
joace fotbal, precizând că acestea sunt talismanul său.

Sosit în acest sezon la FC Timișoara, atacantul canadian Tosaint
Ricketts, în vârstă de 23 de ani, a evoluat doar doi ani în
fotbalul profesionist, la o singură echipă, în prima liga
finlandeză, la MyPa. Gruparea bănățeană este a doua formație
profesionistă din cariera sa, pentru care a evoluat în două
partide, înscriind golul victoriei din deplasare, cu formația CFR
Cluj.

VEZI MAI JOS INTERVIUL pentru site-ul Politehnicii
Timișoara

Reporter: Cine a descoperit că ai talent, cine te-a
promovat?
Tosaint Ricketts: Frații mei, care au jucat fotbal. Eu la început
nu eram foarte interesat de acest sport, dar jucam pentru echipa
școlii și am avut șansa să primesc o bursă sportivă pentru
universitate. Atunci am început să privesc lucrurile mai serios.
Aici mulți încep fotbalul de la o vârstă fragedă. Eu am început
puțin mai târziu, pe la 13-14 ani, m-am îndrăgostit de acesta mai
târziu. Acum joc la nivel profesionist, dar încă învăț și mai am
mult de crescut.

R.: Visezi noaptea la fotbal?
T.R.: Da, cam de câteva ori pe săptămână. Când faci ceva toată
ziua, e în mintea ta, așa că e normal să visez asta. Unele din ele
ar putea fi și… coșmaruri, ca de exemplu să te vezi în fața golului
și să nu poți înscrie.

R.: Ai vreun ritual înainte de meci?
T.R.: Nu neapărat, îmi place să ascult muzică, mă concentrez, mă
imaginez marcând, mă gândesc la ce am de făcut, astfel când intru
pe teren știu mai bine ce am de făcut, pentru că le-am mai repetat
deja, în mintea mea.

R.: Ai vreun talisman norocos?
T.R.: Nu neapărat, poate apărătorile mele, pentru că le am pe
aceleași de când am început să joc, așa că dacă e să am vreun
talisman, acesta ar fi.

R.: Care crezi că e punctul tău slab?
T.R.: Experiența, deoarece jucând în mediul universitar, unde
nivelul e diferit, mai am de lucrat la acest aspect. Doar de trei
ani joc fotbal profesionist, doi ani în Finlanda și unul
aici.

R.: Care a fost cel mai greu meci pe care l-ai
jucat?
T.R.: Ar trebui să mă gândesc la FC Timișoara – Mypa, scor 3-3.
Cred că acesta a fost cel mai dificil meci și cea mai grea
înfrângere.

R.: Ce îți place cel mai mult la FC
Timișoara?
T.R.: Jucătorii, coechipierii mei sunt mai buni decât cei cu care
jucam de obicei, au un nivel mult mai ridicat.

R.: Există ceva ce ai vrea să schimbi la
club?
T. R.: Aș vrea să schimb faptul că nu am luat campionatul până
acum. (râde-n.r.).

R.: A fost primul tău gol la Timișoara, cum te-ai simțit să
înscrii în meciul cu CFR Cluj?
T. R.: M-am simțit bine, întotdeauna te simți bine când marchezi. A
fost un meci important care a însemnat mult pentru mine.

R.: Erai sigur că vei juca?
T. R.: Nu am fost sigur, niciodată nu poți fi sigur. Orice se poate
întampla, după primele cinci minute se poate accidenta un jucător
și intri imediat sau poți să nu joci deloc.

R.: Cât crezi că va mai dura până să devii
titular?
T. R: E greu de zis. Toată lumea joacă bine acum, dar indiferent
dacă ești titular sau nu, e important să te antrenezi în
continuare, să lucrezi și să aștepți să vezi ce se întâmplă.

R.: Ce faci când nu joci fotbal?
T. R.: Mă relaxez, mă odihnesc, joc jocuri video, vorbesc pe
internet cu familia, nimic spectaculos.

R.: Povestește-ne puțin despre originile
tale.
T. R.: Părinții mei sunt născuți amândoi în Jamaica, s-au mutat
acum 25 de ani în Canada, unde la scurt timp m-am născut în
Edmonton, Alberta. Am făcut școala acolo, apoi am mers la
universitate în Statele Unite ale Americii. Suntem mereu
înconjurați de cultura jamaicană, părinții mei au două restaurante
cu specific jamaican.

R.: Cine e persoana de care ești cel mai
apropiat?
T. R.: Fratele meu. El e foarte pasionat de fotbal, a jucat o
perioadă, dar s-a accidentat și nu a putut ajunge la un nivel
superior, la profesioniști. El a fost mereu alături de mine
de-alungul carierei, e fericit când joc bine, vrea să afle detalii
despre tot ceea ce fac. Toți frații mei mă urmăresc, am trei frați
mai mari. Încercăm să găsim un site bun unde să-mi poată viziona
meciurile.

R.: Am auzit că esti bun la baschet!
T. R.: Da, am jucat mult baschet când eram mai mic. Acum mai joc
când merg acasă, cu prietenii, doar pentru distracție, nimic
serios.

R.: Ce iți lipsește cel mai mult aici în România, fiind
departe de casă?
T. R.: Cu siguranță mâncarea mamei mele. Mâncarea de aici e bună,
mai bună decât cea din Finlanda, dar iubesc felul cum gătește mama.
Când sunt acasă, mânânc la restaurantul ei în fiecare zi.

R.: Vrei să transmiți un mesaj fanilor?
T. R.: Vremea s-a făcut mai bună, așa că veniți la meci!

R.: În încheiere spune-ne ceva în română.
T. R.: Mulțumesc. (râde-n.r.)