Cei care nu contează…

Scandalul de la Cluj a fost cel mai potrivit final pentru această ediție de campionat. Cine și-a imaginat că după ultima etapă învinșii îi vor felicita pe învigători, iar presa sportivă va analiza „Fenomenul CFR“ și ascensiunea unei echipe din Liga a III-a până în Liga Campionilor s-a înșelat. Ca un om care petrece zilnic 10-12 ore în redacție vă spun că de miercuri până acum nu am văzut niciun interviu cu Dubarbier, Ruiz, Fabbiani, Culio sau Semedo. În schimb, am văzut ore întregi de emisiuni cu Gigi, Gigel, Fane bodyguardul și Teia.

Realitatea este că în fotbalul din România fotbaliștii și antrenorii sunt ultimii care contează. De aceea, Becali trimite cu mare entuziasm 1,7 milioane de euro la Cluj, dar atunci când e întrebat de ce nu investește 3-4 milioane de euro într-un jucător de superclasă tună și fulgeră că nu vrea să-și piardă averea în fotbal. Ancheta DNA de la Cluj a lămurit încă o dată că în Liga I există bani, numai că, dacă în Occident cluburile investesc 1,7 milioane de euro în centrul de copii și juniori sau în aducerea unui jucător valoros sau angajarea unui tehnician reputat, în România, aceeași sumă are drept destinație restaurantul „Aroma“ din Cluj. Și așa se face că într-un fotbal în care jucătorii și antrenorii contează cel mai puțin, Rapid, Dinamo și Steaua au ajuns să fie conduse de pe bancă de Rada, Țălnar și Lăcătuș.