Edi Iordănescu nu a fost niciodată secund la Steaua în mandatul lui Ilie Stan. Tind să cred tot mai mult că raportul a fost mai degrabă invers.
V-ați întrebat vreodată de ce Ilie Stan nu vorbea niciodată de tactică la conferințele de presă? Răspunsul e simplu. Nu știa, habar nu avea să discute despre așa ceva. „Iliesta” se pricepea să conducă ședințele de încălzire, de le picau fețele jurnaliștilor străini prezenți la antrenamentele oficiale dinaintea jocurilor din Europa League. Mă întrebau dacă A1 e într-adevăr principal la Steaua. Când le confirmam că Stan e „number one”, râdeau și mă asaltau cu o nouă întrebare de genul: „Dar atunci, de ce face el asta?”.
Revenind la Edi Iordănescu, mie îmi este clar că are un mare potențial de a ajunge pe viitor un excelent antrenor. Am intuit acest lucru încă din mandatul lui Ilie Dumitrescu. Nu numai după cum vorbește, dar mai ales după cum gândește. Are atitudine, caracter, muncește să se îmbunătățească profesional. Sincer, la început îl judecasem greșit. Îmi veneau în minte articolele din presa mondenă, de aventurile lui cu Delia, vedeam mai des fotografii cu el din cluburile de noapte decât de pe terenul de fotbal. Mă întrebam cât de serios și ce treabă poate face unul ca el la Steaua. Însă cele două perioade petrecute de Edi pe banca Stelei m-au convins că e cu totul altcineva decât credeam. Fac pariu că într-o bună zi va ajunge din nou pe banca echipei roș-albastre, de această dată ca principal. Dar asta se va întâmpla doar atunci când Gigi Becali va dori, într-adevăr, să facă performanță, să trăiască iar euforia oferită de succesele lui Olăroiu. Până atunci, victoria Stelei după șapte ani pe terenul dinamoviștilor și ultima calificare în primăvara europeană vor rămâne aproape întâmplător în dreptul lui Ilie Stan.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER