Ciobotariu a ajuns principal la Dinamo, deși nu i se dădeau șanse și a dus echipa pe primul loc și în semifinalele Cupei:** „Noi sfidăm pronosticurile”

Pentru prima oară, „Ciobi” a recunoscut că a ajuns pe banca lui Dinamo pentru că nu avea cine să meargă cu echipa în cantonamentul din Austria. Practic, la întoarcerea din stagiul de pregătire i s-a transmis că va rămâne „principal”, asta și după ce Dănciulescu a spus public că jucătorii nu vor alt antrenor. A fost norocul lui, o șansă de care tehnicianul în vârstă de 40 de ani a profitat la maxim!

Domnule Ciobotariu, cum a fost prima jumătate de sezon pe banca lui Dinamo?
Dacă ar fi să fac un bilanț doar pe campionat, suntem numai pe plus. Avem cea mai bună apărare, al doilea atac și, dacă mă uit pe statistici, văd că dăm doi dintre primii trei golgheteri ai țării. Deci, pe cifre stăm bine, matematica e de partea noastră.

Dar în matematică există și minusuri…
Ah, aici sunt două momente: „dubla” cu Poltava (1-2 și 2-3) și meciul din Ștefan cel Mare cu Steaua (1-3).

Lumea nu se aștepta la un așa parcurs, ce urmează acum?
Trebuie să fim aceiași ca și până acum. Să ne pregătim la fel de bine, să rămânem cu picioarele pe pământ. Ne-ar mai trebui doi sau trei jucători, pentru că va fi o perioadă grea și trebuie să menținem ritmul. Oricum, aș vrea să remarc liniștea din partea conducerii, ne-a ajutat mult atmosfera creată de șefi.

Totuși, au fost și unele atacuri. Au fost persoane care v-au acuzat că echipa v-o fac veteranii Marius Niculae și Dănciulescu…
Nu mă interesează cine a spus asta. Eu stau de vorbă cu toți jucătorii, fie că se numesc Niculae, Dănciulescu sau Rafi, care e cel mai mic. Și e normal, așa cum e peste tot, să fie doi sau trei jucători reprezentativi, care înseamnă ceva pentru clubul ăsta. Mă consult cu ei despre chestii tactice, despre cum să stăm la o fază fixă, dar nimic mai mult. Nu mi-a făcut nimeni echipa, eu am făcut-o mereu. Și atunci când m-am sfătuit cu Cornel Dinu, și am făcut-o de multe ori, tot eu am luat decizia finală.

Ați reușit să transformați cea mai slabă apărare din istoria lui Dinamo în cea mai bună a campionatului. Cum ați reușit, pentru că, practic, sunt aceiași jucători?
Eu cred că sezonul trecut a fost și o chestie psihologică. Se vorbea tot timpul despre asta și i-a apăsat. Acum, am lucrat foarte bine în vară, în Austria, și am reușit să nu primim gol în 13 din 18 meciuri. (Citează din memorie) Am luat trei cu Vaslui și Steaua, două cu CFR și câte unul cu Petrolul și Oțelul. Eu zic că e bine.

Ce a durut mai tare, că tot vorbeați de minusuri: Steaua sau Poltava?
Meciul cu Steaua. Atunci s-a creat și o atmosferă ciudată. Toată lumea ne dădea favoriți, inclusiv voi, mass-media. Se pare că noi sfidăm pronosticurile. În vară a fost invers. Nimeni nu ne dădea nicio șansă eram puși pe hartă la mijlocul clasamentului, cu Steaua a fost invers. La acel meci, dacă vă aduceți aminte, am condus cu 1-0, am avut și două ocazii importante prin Dănciulescu și Niculae, iar apoi ne-au egalat, ne-au condus și iar am ratat. Am avut bară la Niculae, apoi capul lui Kone. Nu știu cum s-ar fi terminat dacă egalam. Cornel Dinu a avut dreptate când a spus că raportul ocaziilor mari a fost de 3 la 3.

„Am simțit sprijinul jucătorilor”

Să revenim la un moment important, cel din vară. Atunci dumneavoastră erați cu echipa în Austria, în cantonament, dar în țară se vehiculau nume de antrenori. V-a deranjat situația?
Nu aveam de ce să fiu supărat pentru că eu am fost numit interimar…

E prima dată când spuneți asta…
Da, așa a fost. Ulterior mi s-a dat posibilitatea. După ce m-am întors din Austria, am avut o discuție cu domnul Badea și atunci am fost instalat ca principal.

Totuși, în cantonament s-a întâmplat un lucru rar. Dănciulescu a ieșit public și a vorbit în numele vestiarului pentru a vă susține….
Echipa a fost lângă mine mereu, am simțit permanent sprijinul lor. M-am simțit bine, e și normal să o faci atunci când căpitanul echipei te sprijină în acest mod.

A fost vreun moment din vară și până acum când v-a fost teamă că că veți pierde postul?
Teamă, nu! Asta e viața noastră, a antrenorilor, mai ales în fotbalul românesc. Nu există răbdare să se contruiască o echipă. Totuși, eu aici am avut parte de sprijin pe toate planurile, iar la ce am realizat până acum și-au adus aportul și conducătorii. Mă repet, e și meritul lor pentru că am avut liniște.

Care au fost cele mai bune meciuri din tur?
Cel de la Mediaș mi s-a părut foarte bun și cel de la Petrolul. Nu neapărat prin prisma rezultatului. Dar am controlat jocul, am avut foarte multe ocazii, ne-am exersat posesia progresivă.

În vară vorbeați despre faptul că pentru apărare sunt responsabili și atacanții. Care sunt principiile pe care antrenorul Ciobotariu le-a impus la Dinamo?
Există câteva, pe care le-am pregătit de la început. Cel mai important lucru este să păstrăm posesia. Focul la noi! Când mingea e la noi, adversarul nu e periculos. Totuși, pentru a o păstra, ai nevoie de calitate și aici e meritul jucătorilor.

„E greu să joci fără public”

E doar impresia noastră sau Dinamo se descurcă mai bine în deplasare decât acasă?
Îmi place și mie să mă uit pe statistici și am remarcat lucrul acesta. Sunt mai mulți factori. De exemplu, echipele care vin la noi acasă se aglomerează mai mult. În plus, Dinamo pe unde s-a dus în deplasare a jucat numai cu stadionul plin.

Iar acasă e mai mereu gol. Cât de tare îi afectează pe jucători asta?
(Oftează) E greu când joci fără susținere sau când la tine acasă ești dominat de galeria adversă. Nu știu dacă afectează, dar nici bine nu e. E trist, pentru că noi am încercat să aducem fanii aproape. Ce să facem mai mult decât să fim pe primul loc și în semifinalele Cupei României?

Să vorbim puțin și de jucători. Cine v-a surprins în mod plăcut?
Singurul care m-a impresionat a fost Laurențiu Rus. Eu îl pregătisem pe el să joace fundaș dreapta, dar plecarea lui Torje mi-a lăsat un gol și l-am forțat ca mijlocaș dreapta. Nu mă așteptam să joace atât de bine acolo.

Dar cine v-a dezamăgit? Marius Alexe a început să fie contestat de fani…
El a avut de tras după problemele medicale. A început sezonul accidentat, a forțat, iar apoi s-a dus la tratament și și-a ieșit din ritm. Practic, el a jucat tot turul într-un singur picior.

Bakaj?
De la el fanii au așteptat mult și nu a început sezonul așa cum trebuie, chiar dacă i-am dat multe șanse. Totuși, am discutat cu el, l-am titularizat cu Petrolul unde a jucat bine, dar apoi s-a accidentat. Era pe un drum bun, dar sperăm să continue de unde a rămas acum.

Pentru final, ce doriți de la Moș Crăciun?
Credeam că știți și voi… Titlul cu Dinamo și, dacă se poate, și Cupa României!

4 echipe a antrenat Ciobotariu în Liga I: FC Național (două meciuri, 2006-2007), CS Otopeni (18 meciuri, 2008-2009), Pandurii (11 meciuri, 2009-2010) și Dinamo (18 meciuri, 2011-2012)

16 victorii a bifat Liviu Ciobotariu pe banca lui Dinamo în cele 25 de partide oficiale

Aș fi vrut să ne calificăm mai departe în Europa, dar nu s-a putut. Am primit și trei lovituri mari, suspendările lui Niculae, Grigore și Alexe, dar am făcut și greșeli. Una din ele a fost programarea meciului la ora 18:00
Liviu Ciobotariu, antrenor Dinamo

Vacanță cu nașul Olăroiu
Un lucru mai puțin știut este relația pe care Ciobotariu o are cu Olăroiu. „Îl știu de când jucam la FC Național, e nașul copiilor mei, nașul meu de cununie. Avem o relație foarte bună”, explică tehnicianul lui Dinamo. Întrebat dacă se sfătuiește cu fostul antrenor al Stelei, Ciobotariu e ferm: „Discutăm de fotbal, de probleme tactice, de organizare, dar nu mai mult. Nu se poate spune că ne sfătuim”. În perioada sărbătorilor de iarnă, Ciobi se va duce la Dubai unde va petrece alături de nașul său. „El o să fie ocupat și cu meciurile. Au un meci chiar înainte de Revelion și o să mă duc și eu la stadion. O să trec și pe la antrenamentele lui”, explică liderul din Liga I.