Suporterii Petrolului au devenit foarte sensibili. Și este logic să fie așa. Când văd ceea ce se întâmplă cu echipa lor favorită, care aproape peste noapte dintr-o candidată la trofee a ajuns retrogradată sigură, ca să nu spun pe marginea gropii, n-au cum să fii altfel. Iar atunci când observă ce indivizi se „ocupă” de gruparea lor dragă și totodată ce „măsuri” iau, în timp ce echipa se tot înșurubează în coada clasamentului, nu are cum să nu-i apuce furia. Ba mi se par chiar prea îndurători.
Una dintre „măsurile” de care pomeneam mai sus a fost și aducerea, în pauza de iarnă, la conducerea tehnică, a lui Constantin Schumacher. A fost una dintre cele mai contraindicate decizii, care avea să se dovedească distructivă pentru toate părțile. La situația în care se afla Petrolul la început de an 2016, când lucrurile mai puteau fi reparate, era nimerit să aduci un Smurd gen Mulțescu, Șunda, poate chiar Dorinel Munteanu atunci însă nu acum, sau alții ca ei, încercați în ale remedierii în situații de criză. În niciun caz un tehnician fără experiență nu doar la Liga I, ci la niciun nivel, așa cum era Schumacher. Până să apară pe banca petrolistă, probabil că niciun fan al galben-albaștrilor nu avea nimic cu respectivul, chiar dacă în calitate de jucător o parte a carierei și-o petrecuse la Rapid, o rivală tradițională a prahovenilor.
Aducerea sa pe post de salvator a trezit însă nedumerire printre fani, ca să nu spun chiar stupoare. Cu atât mai mult, cu cât constataseră că mai toate gesturile venite dinspre conducerea clubului în ultima vreme au fost departe de a fi liniștitoare. Și din nefericire, nu s-au înșelat. Cinci înfrângeri din tot atâtea posibile a însemnat mandatul tehnicianului originar din Fălticeni. E drept, nu a fost numai el de vină, ci și campania de transferări din iarnă, pe cât de mult cantitativă, pe atât de puțin calitativă. Astfel, încrederea acordată totuși în primele meciuri s-a evaporat cât ai clipi în rândul simpatizanților galben-albaștri, care au început să-i ceară insistent demisia. În cele din urmă, acesta a cedat, răspunzând afirmativ acestei cereri. I-aș da o bilă albă pentru asta, pentru că în cele din urmă și-a dat seama de realitate, nemaivrând să se afunde în ridicol.
De altfel presiunea suporterilor l-a împiedicat să ajungă să răstoarne un record nefericit, al celui mai lung mandat de antrenor în primul eșalon în care nu s-a obținut vreun punct. A fost oprit astfel la doar cinci partide. În caz contrar, probabil ar fi luat cu asalt contra-performanțele mai vechi a doi tehnicieni, Gheorghe Scăeșteanu și Dumitru Marcu, de câte șapte partide cu zero în dreptul punctelor. Așadar numai două partide îl mai despărțeau de egalare și trei pentru depășire… Acum, scepticii se gândesc ca nu cumva Tersinio Gane (alt sac de box, numai că acum un alt gen de antrenor ar refuza să mai vină, exact cum a făcut-o Dorinel) înlocuitorul lui Schumacher, să nu… încerce la rându-i o asemenea tentativă.
Gheorghe SCĂ‚EȘTEANU – 7 partide 1946-47: FC Craiova 7. 0. 0. 7. 3-26 (etapele 1-7) Dumitru MARCU – 7 partide 1997-98: Jiul 7. 0. 0. 7. 3-29 (etapele 1-7) Ion DUMITRU – 6 partide 1985-86: „Poli” Tim. 6. 0. 0. 6. 4-15 (etapele 1-6) Gheorghe NUȚESCU – 6 partide 1976-77: FCM Galați 5. 0. 0. 5. 3-15 (etapele 1-5) Daniel BONA – 5 partide 2013-14: Corona 5. 0. 0. 5. 0-14 (etapele 30-34) Constantin SCHUMACHER – 5 partide 2015-16: Petrolul 5. 0. 0. 5. 2-8 (etapele 24-2pt) Petre DUDAȘ – 4 partide 1974-75: FC Galați 4. 0. 0. 4. 3-11 (etapele 31-34) Viorel KRAUS – 4 partide 1985-86: FC Bihor 4. 0. 0. 4. 3-10 (etapele 18-21) Aurel ȘUNDA – 4 partide 2001-02: UMT 4. 0. 0. 4. 2-12 (etapele 1-4) Emil SĂ‚NDOI – 4 partide 2005-06: Pandurii 4. 0. 0. 4. 1-7 (etapele 1-4) Miodrag JEÅ IÆ – 4 partide 2008-09: CS Otopeni 4. 0. 0. 4. 4-13 (etapele 1-4) Ionuț POPA – 4 partide 2011-12: CS Mioveni 4. 0. 0. 4. 0-8 (etapele 1-4)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER