Cluj, capitala fericirii

CFR Cluj merită titlul de campioană pentru că e singura echipă care a avut o strategie pe termen lung. A luat-o de jos, din Divizia C, investind gradat pentru obiective precise și din ce în ce mai pretențioase. Promovarea în „B“, apoi în Liga I, menținerea în prima divizie, Cupa Intertoto, Cupa UEFA și acum campionatul și Liga Campionilor. CFR Cluj a fost mai mereu cu un pas înaintea adversarilor. S-a gândit înainte de terminarea unui sezon la următorul. N-a neglijat nici infrastructura stadionului, modernizând și aducând la standarde înalte vechea arenă din Gruia.

Paszkanyi nu avea cum să piardă titlul la Cluj după ce făcuse legea la București, și mă refer aici la felul în care i-a mobilizat pe jucătorii lui Dinamo, blazați și ieșiți din formă 31 de etape, pentru meciul cu Steaua. S-a găsit, iată, omul mai puternic decât Gigi Becali și decât banii acestuia. De necrezut poate pentru unii.

CFR nu ne-a impresionat ca joc în acest final de campionat, dar merită titlul, pentru că a arătat fotbal măcar în jumătate din meciuri, anume în turul campionatului, față de Steaua, care n-a impresionat decât arareori. Clujul a punctat în tur și în clasament și la impresia artistică, iar în retur a surprins la un moment dat prin lipsă de reacție și de inspirație. S-a repliat apoi, s-a mobilizat și a câștigat un război dur, dus pe toate planurile, așa cum s-a exprimat și Andone. Și pentru că veni vorba de Ando, e și victoria lui. Dincolo de erori, de ezitări, dinamovistul a imprimat echipei ambiția, încrâncenarea și precizia sa în intervenții de pe vremea când era fotbalist. Și e mare lucru să încerci și să reușești să sufli titlul unei mari puteri, cu o echipă de provincie!

Ioan Andone, antrenor CFR Cluj