Coaptă!

Pe vremea când Lăcătuș se purta în pantaloni scurți și buchisea abecedarul, Steaua se lua în coarne cu Bayern în singura confruntare de până acum din cupele europene. Era Bayernul care picura broboane de gheață pe spinarea oricui, marea echipă a lui Beckenbauer, Gerd Müller, Sepp Maier și Breitner, cei care peste nici trei luni triumfau la Euro. Duel disproporționat ca într-un Hănescu – Federer. Tipul de eliminare care te împinge să te întrebi când ai călcat ultima oară pragul unei biserici. 1-1 la București, 0-0 pe Olympiastadion, tocmai inaugurat. Cu două-trei excepții, jucătorii echipei de atunci, plămădită de Piști Covaci, care între timp decolase spre Ajax, erau cruzi pentru un război atât de mare.

Cei mai mulți erau niște mânji care zburdaseră nu mai mult de cinci-șase ori pe pajiștea cupelor europene. Iordănescu, Costică Ștefănescu, Gigi Tătaru, Pantea, Vigu. Azi, piesele de rezistență ale Stelei adună în buchet acest număr de prezențe într-un singur sezon și probabil  că au și pierdut șirul campaniilor pe care le-au luat pe piept de la eliminarea Valenciei încoace. Când nucleul de bază sare bine de o sută de participări în cruciade continentale, singura constatare nu poate fi decât că echipa e măcar coaptă. Dacă și de soi, mai vorbim după Bayern.