Copos pune piciorul în prag**: Fanii cu „farmecul”, conducerea cu „viața”!

Criza este iar la ea acasă la Rapid, iar trecerea oltenilor prin
Giulești a lăsat urme. Fanii au atacat autocarul echipei și au
cerut măsuri urgente. Copos pune piciorul în prag și trage linie:
„Fanii să rămână cu ‘farmecul’ și să ne lase pe noi să ne preocupăm
de viața clubului”, spune patronul Rapidului.

VEZI MAI JOS MESAJUL LUI COPOS:

„Dintotdeauna am împărtășit sintagma conform căreia, în fotbal, o
echipă nu poate exista fără suporteri. La urma urmei, jocul echipei
nu are alt scop decât să-i încânte, să-i atragă pe suporterii care,
la rândul lor, pot da un impuls decisiv jucătorilor.

Pornind de la această convingere, am acceptat în consecință ideea
că și suporterii pot avea, până la un punct, un cuvânt de spus în
bunul mers al unui club de fotbal. Așa am și procedat în ultima
vreme la Rapid: în primul rând, ținând cont de faptul că fanii
și-au dorit dintotdeauna antrenor rapidist, am adus pe banca
tehnică un antrenor rapidist. De ce? Să ne amintim de reproșurile
galeriei la adresa lui Mircea Rednic sau Dan Petrescu, deși unii
dintre aceștia au făcut multe pentru Rapid.

În al doilea rând, am ținut cont de sugestiile referitoare la
aducerea unor jucători (vezi, de exemplu, cazul lui Ilie Iordache
și al altor fotbaliști aduși în pauza dintre tur și retur). Într-un
cuvânt, am încercat să facem în așa fel încât clubul să se bucure
de toate condițiile pentru a ne plasa pe unul dintre primele locuri
în acest campionat (care, în opinia mea, este de un nivel extrem de
scăzut), aducând astfel susținătorilor satisfacția pe care ei o
doresc și o merită.

Ce am primit în schimb din partea unora care pretind că sunt
suporteri rapidiști? Înjurături copioase adresate nouă și
familiilor noastre până la a nu știu câta spiță; amenințări de
toate felurile, unele chiar de tot hazul; reproșuri numeroase, fie
că era sau nu era cazul.

Concret, se știe foarte bine ce s-a întâmplat după meciul de
sâmbăta trecută cu Craiova, când autocarul jucătorilor a fost oprit
de un grup de așa-ziși suporteri, iar fotbaliștii au fost ținta
unor amenințări precedate de un noian de înjurături imposibil de
reprodus. Bine că violențele fizice s-au revărsat doar asupra
autocarului, nu și asupra jucătorilor, care n-au cea mai mare vină
pentru rezultatul dezastruos al meciului, răspunderea principală
aparținându-ne nouă, managerilor. (Apropo, unde or fi fost
jandarmii pentru care plătim o groază de bani ca să asigure ordinea
la meciuri și care, dând indicații de tot felul, ne amendează tot
pe noi? Vom face o solicitare în acest sens, să ni se spună clar
cum se justifică sumele încasate pentru niște servicii pe care noi
nu le vedem).

Accept ideea de critică – mai mult sau mai puțin îndreptățită, dar
civilizată – însă refuz să fiu de acord cu violența, fie ea verbală
sau fizică. Tocmai de aceea, rămân la părerea că aceia care au luat
autocarul cu asalt sau cei care și-au făcut efectiv o meserie din a
înjura non-stop reprezintă doar o mică parte a imensei mase a
adevăraților suporteri rapidiști.

Prin urmare, cred că a sosit timpul pentru o schimbare în
maniera de lucru din Giulești, pentru o împărțire clară a
atribuțiilor în ceea ce privește „farmecul vieții”: suporterii
să-și asume „farmecul”, să se bucure sau (ăsta-i fotbalul…) să se
întristeze alături de echipă, pentru rezultatele acesteia, iar
managementul clubului să-și asume „viața”, adică aspectele concrete
ale administrării clubului în mod profesionist, astfel încât acesta
să ocupe adevăratul loc pe care consider că-l merită în fotbalul
românesc și european.

Astfel, asumându-ne fiecare partea lui de responsabilitate, ar
trebui să comunicăm mai eficient și să conlucrăm mai bine, pentru
ca în final să ne bucurăm și unii și alții. Și ar trebui să fim
convinși din capul locului că violența nu rezolvă niciodată nimic,
să ne reamintim de perioadele în care galeria rapidistă era
premiată pentru fair-play și atitudine non-violentă, indiferent că
antrenorul era rapidist sau nu”, spune patronul Rapidului pe blogul
personal