Corul robilor de la Bamboo

Dinamoviștii Pulhac și Goian s-au dus la Bamboo ca să-și completeze caloriile pierdute pe teren. Că au băut ceva „energizante”, nu e o știre. Mai bine decât să intre în sevraj, ca Tamaș, în cantonament. Problema reală e că au consumat caloria taman în clubul ăla de fitze, unde chelnerii n-au noțiunea de rest. Dacă au băut la Bamboo înaintea unui egal chinuit cu codașa clasamentului, unde o să bea dacă vor câștiga campionatul? Poate în Las Vegas, poate la conacul Playboy, serviți de Pamela Anderson? Întrebarea i-a frământat atât pe suporteri, cât și pe șefii clubului. Cristi Borcea i-a biciuit cu vorba („Pulhac s-a îngrășat ca un porc”), apoi s-a gândit să-i ardă la buzunar. În esență, la plata primelor de joc, clubul le va pune tot atâtea condiții cât pune FMI-ul României pentru acordarea împrumutului. În plus, amenzi la fiecare încălcare a liniei continue spre Bamboo. Din păcate, măsura se va dovedi insuficientă dintr-un motiv simplu. Pentru alde Pulhac și Goian o amendă de 5.000 de euro nu reprezintă salariul unui bugetar pe un an, ci doar a douăzecea parte dintr-o limuzină. Cum ar veni „ei și, mai sunt noo ’șpe”. De aceea, trebuie aplicate metode moderne, made in USA. Pentru șoferii cu bani, dureroase nu sunt amenzile propriu-zise, ci orele obligatorii de educație rutieră. Aici merg, simplu, doar orele de educație. Deci, egalul cu Mediașul e egal cu o deplasare la teatru. La „O scrisoare pierdută” de Caragiale, că „O valiză pierdută” de Gigi Becali o cunosc băieții. Pentru egalul cu Otopeniul, Pulhac și Goian merită o operă adevărată, de Verdi. Altfel spus, Corul robilor din „Nabucco” va face marcaj pe tot terenul muzicii house din Bamboo.