Cristian Scutariu, despre antrenorii care salvează fotbalul românesc: „Ratați în deșert, premianți la ei acasă”

Cu atitudinea unui polițist de cartier care tocmai a dezbracat de banii de buzunar niște puști prinși că mâncau corcodușe din curtea spitalului, Mircea Rednic s-a înființat țanțoș în fața microfoanelor după un nou eșec umilitor. Jucătorii sunt de vină! Unul e gras, altul e slab, altul câștigă mult, unuia nu îi pasă, altuia nu îi place frigul. Ca de fiecare dată, antrenorul adus după ce a fost concediat de echipa de pe locul 11 din Arabia Saudită driblează asumarea responsabilității cu o abilitate pe care, dacă ar fi avut-o Salomao sau Hanca, Dinamo era în playoff deja.

Dar nu e totul despre Rednic. De fapt, nici nu e vina lui. El e doar un excelent om de PR, un desăvârșit om de marketing. Se vinde bine, mereu s-a vândut așa, și profită de pe urma acestui skill. Vina este a fotbalului românesc, cel care și-a făcut eroi din cei care au „performat” în unul dintre puținele locuri de pe Pământ cu un fotbal mai slab decât cel din România. Rednic, adus de bun după o concediere din subsolul Arabiei Saudite. Reghecampf, eternă variantă de salvare pentru FCSB, concediat și el de la vreo două-trei Al-uri din Golf. Dan Petrescu, omul care vine periodic să-și mai ridice cota în România, a fost dat la rându-i afară de prin Qatar, a retrogradat prin China, dar e antrenorul anului 2018 în viziunea unei glume de anchetă pe care presa, în goana după facil, a creditat-o și a promovat-o. De marele antrenor Olăriu, nu mai pomenesc. El e variantă de lux pentru orice, FCSB, națională, deși antrenează de ani de zile într-un fotbal, așa cum ziceam, indiscutabil mai prost decât al nostru.

Când astea îți sunt reperele de calitate, nu ar trebui să te mire. Nici pe tine, dinamovistule, că echipa e ciuca bătăilor și e la retrogradare. Dar nici pe tine, microbist român, că naționala îți e în urna a patra și că spaniolii nici nu ne iau în calcul când analizează parcursul către Euro 2020. 

În acest context, dintr-o combinație de ură nejustificată și prostie crasă, fotbalul românesc evită să își folosească antrenorii care au performanțe reale. Hagi e neglijat de FRF, deși, realist vorbind, antrenează singura echipă din țară care joacă fotbal. Răzvan Lucescu nici nu intră în calcule pentru națională sau pentru vreun premiu de final de an, cu toate că domină Grecia cu PAOK. O Grecie care ne distruge din punct de vedere fotbalistic la orice nivel, începând de la juniori, trecând prin echipele de club și terminând cu naționala. Boloni nu ne interesează, deși e în prim-plan prin Belgia. 

Ne interesează doar caterinca lui Rednic, suntem curioși să vedem dacă Reghecampf mai jignește vreo echipă de tradiție îmbrăcându-l pe Piți Talent cu treningul clubului, vrem să râdem cu exploziile de furie ale lui Dan Petrescu și ne amăgim cu gândul că, atunci când ne va fi mai rău, vine Olăroiu să ne salveze. Ratații din deșert, premianți la ei acasă.