Curat murdar

Titlul, se știe, e caragialesc, adică familiar. Campionatul respiră acompaniat de bălăcăreli, fapte reprobabile și gălăgie balcanică, înecat într-o zeamă tulbure ale cărei adieri nu deranjează. Nu o dată, rezultatele sunt previzibile, marea și mica ciupeală guvernând așa-zisa întrecere.

Miza primăverii a constituit-o cursa de urmărire a Stelei, decisă să dizloce CFR-ul de pe poziția în care se lăfăise toată iarna. Împinsă de la spate, a reușit chiar mai repede decât își imagina lumea să se cațere pe speteaza fotoliului. Duminică s-a săvârșit ultima parodie. Sosit dintr-o mahala a Piteștiului cu o formație cârpită, Mioveniul nu s-a bătut decât o repriză în Ghencea. În cea de-a doua a șovăit, în timp ce pe margine Cîrțu mima îndârjirea la câteva ore după ce fusese surprins cu ambasadorul lui Gigi sub acoperișul unei cârciumi vestite, aruncând zarurile meciului ca doi cocoși pașnici.

Jucând lamentabil, CFR acuză complotul. Atât timp cât te pisează Pandurii chiar în vârful Dealului Gruia nu poți emite pretenții. Experimentând jocul cu 10 stranieri, Clujul a părut iarăși o gașcă de bărbați vânjoși adunați pe o pajiște, dedați fotbalului în numele unui hobby rentabil. Evident, jocul nu se leagă, fiecare se zbate pe cont propriu, creativitatea lipsește. Doctorul Mureșan pare debusolat. Andone, un damnat. Gigi râgâie fericit.