Curtea de Apel București a făcut publică motivarea deciziei privind palmaresul Stelei și a explicat de ce acesta aparține Clubului Sportiv al Armatei și nu grupării lui Gigi Becali.
În urmă cu aproximativ o lună, instanța a decis că palmaresul din perioada 1947 – 1998 se află în posesia Clubului Sportiv al Armatei Steaua București, însă trofeele câștigate în perioada 1998-2003 nu au fost atribuite niciuneia dintre părți.
Astfel, FCSB deține tot ceea ce a fost câștigat după anul 2003, însă Gigi Becali a declarat după ce a fost publicată acea decizie că nu este clar că palmaresul este la Steaua.
CSA Steaua a cerut confirmarea palmaresului, iar Curtea de Apel a publicat motivarea deciziei care îl declară învins pe Gigi Becali în acest proces.
Judecătorii au explicat că nu există niciun document prin care CSA Steaua să fi transferat palmaresul către AFC Steaua, în anul 1998, motiv pentru care gruparea administrată atunci de către Viorel Păunescu a preluat doar locul în Liga 1 și jucătorii.
„În 1998, fără ca palmaresul anterior să fie transferat (în absenţa unui act din care să rezulte acest lucru şi în considerarea puterii de lucru judecat a deciziei 3425/2014), echipa de fotbal profesionist a fost transferată şi şi-a continuat activitatea (obţinânând noi rezultate sportive şi un nou palmares) unei terţe persoane – Asociaţia Fotbal Club Steaua, asociaţie cu personalitate juridică distinctă de reclamantul CSA, astfel încât această entitate este titulara dreptului la palmares pentru perioada 1998 – 2003”, se arată în motivarea deciziei Curții de Apel București, potrivit newsonline.ro.
De asemenea, judecătorii au stabilit că nu există niciun document prin care Gigi Becali să fi preluat palmaresul de la AFC Steaua, echipa lui Viorel Păunescu, în 2003, deci palmaresul din perioada 1998-2003 s-a pierdut.
„Chiar şi într-o accepţiune a fondului de comerţ ce ar include drepturi nepatrimoniale, în absenţa unei manifestări de voinţă decisive în acest sens (în tranzacţia din 2003 menţionându-se exclusiv transferul dreptului de a participa în Divizia A, drept care, deşi decurge din poziţia ocupată în clasamentele anterioare, este distinct de dreptul la palmares), Curtea constată că nu poate fi reţinut un asemenea transfer.
Nu poate fi reţinută indivizibilitatea naturală invocată de apelant şi nu este aplicabil în cauză principiul accesorium sequitur principale, deoarece nu se identifică un raport de accesorialitate între dreptul la palmares şi elementele propuse de apelant.
Astfel, poziţia în clasamentele anterioare nu poate fi considerată un drept asociat, accesoriu al echipei în forma actuală, ci cel mult un accesoriu al echipei în componenţa de la momentul câştigării poziţiei în respectivul clasament.
Spre exemplu, presupunând transferul unei echipe sportive către un alt club sportiv şi redenumirea acesteia, din orice motive, nu s-ar putea pretinde că palmaresul obţinut sub titulatura anterioară să fie trecut sub noul nume ale actualei echipe, nefiind de conceput alterarea listei rezultatelor sportive, fie şi numai în considerarea interesului general al existenţei unor informaţii corespunzătoare realităţii în aceste clasamente”, se arată în motivarea deciziei privind palmaresul.
Concluzia instanței sună astfel: „Pentru perioada 1947 – 1998, titularul dreptului la palmares este reclamantul CSA”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER