Cusurul

Când nu bați pe nimeni acasă de la revenirea în UCL, iar victoria de la Kiev continuă să se plictisească singură, nu prea ai motive să te dai cu capul de pereți. Să mergem pe mâna lui Ovidiu Petre. „Probabil că atât putem”. Acest 3-5 are un singur cusur. Doar a amăgit că era loc să iasă și altfel. Steaua n-a avut însă meciul în mână nici măcar o secundă, ci numai scorul trecător, dovedit o povară chiar și pentru cârca providențială a lui Goian. Spoiala rafinamentelor tactice închipuite nu poate naște decât halucinații. Schimbările comandate lui Lăcătuș nu pot emite alte pretenții decât de a fi ingrediente în pilda favorită a patronului cu „dacă și cu parcă se plimbau într-o barcă“. Dacă Semedo și Arthuro… După referințele de la partida briliantă împotriva Braziliei, Toja putea fi titular cu Lyon. În fine, a intrat și a schimbat jocul. A luat baloanele unul câte unul de la colegi și le-a dăruit pe toate francezilor. Aspiratorului de fete îi rămăsese mintea la splendorile din Rio. Scuză de care nu se poate agăța – și nu din vreun complex estetic – Petre Marin, marți francofonul de ocazie. Cu gura numai pe Arthuro, Lăcă n-a mai avut nici voce, nici ochi și pentru fundașul lunatic la trei dintre golurile lyoneze. Așa s-a învârtit roata. Cu Lăcătuș și Petre Marin sacrificatul, respectiv gafeurul de serviciu.