De ce Dragomir
Atât poate acum fotbalul nostru. Azi, Liga îl va reîncărca pe
Dumitru Dragomir cu un nou mandat. De aproape o veșnicie, de la
încercarea lui Gino Iorgulescu, împins de la spate de un grup de
interese. Dragomir duce cursa la capăt de unul singur. Pretextul de
azi pentru un șpriț, o măslină și-un fursec parafează de fapt ceea
ce se știa de un an și jumătate. Noul mandat fusese deja arvunit
încă de la tunul cu licitația pentru drepturile TV, care a urcat
costurile unei etape până către un milion de euro. Ce mai contează
că recepția e cvasi-imposibilă pentru 66 la sută dintre abonații de
cablu?!
Serialul de săptămâna trecută, din Adevărul, cu hibernarea
operatorilor de cablu, e un mizilic pe lângă procurarea unui
echipament digital. Tot pe o listă de așteptare, mai ușor procurai
pe vremuri o aprobare de ARO decât azi o prăpădită de parabolică.
D’aia nu pot dormi Condescu și Pădureanu… Pentru ei, pentru toți,
Dragomir e o bomboană de președinte, atâta vreme cât Ștefan, să
zicem, tot rămâne cu 30-40 de mii de euro după ce Ceahlăul a făcut
figurație la Timișoara.
Și mai e un motiv pentru care nu iese nimeni din vorba
realesului. Dragomir e cel mai abil judecător de pace, un Ingemar
Stenmark în slalom printre orgoliile colțoase ale lui Borcea, Copos
sau Iancu. Dacă și-ar pune mintea, cu siguranță că Dragomir i-ar
împăca și pe Zăvoranu cu mă-sa, și pe Radu Moraru cu Mircea Badea.
Pe când nu era încă la modă terapia prin jocul de table, Nețoiu și
Dinel Staicu își învinețeau ochii în biroul președintelui.
De-atunci, unul, altul s-au mai răcorit la televizor, de regulă pe
arbitri, și cam atât, până la urmă Dragomir tot i-a împăcat.
E foarte puțin în comparație cu ce era logic să fie Liga și
proiectele ei. Viitorul celor 18 votanți și al lui Dragomir
așijderea se comprimă însă la dilema când sunt programați etapa
următoare și dacă e loc de ceva garagață. În echipajul 18+1 se
merită unii pe alții.