Fără îndoială că atât Pițurcă, cât și Ilie Dumitrescu sunt două nume importante, care au scris istorie atât pentru Steaua, dar și pentru echipa națională. Profesioniști desăvârșiți în teren, cei doi se află la polul opus în ceea ce privește hobby-urile; modul în care cei doi sunt percepuți de iubitorii de fotbal este antitetic.
Dacă pasiunile fostului selecționer sunt arhi-cunoscute și au fost intens mediatizate (episoadele cu testarea vigilenței caziourilor cu o cameră de filmat ascunsă într-un pachet de țigări, sau pasiunea lui Piți pentru barbut sunt de notorietate), puțini îl știu pe Ilie Dumitrescu ca om.
Foarte discret în privința vieții sale personale, „eroul din meciul cu Argentina” nu a ținut niciodată prima pagină a ziarelor, pentru simplul fapt că a fost un profesionist desăvârșit și în afara gazonului. Chiar dacă suporterii Stelei și-au afirmat dragostea necondiționată față de jucătorul Ilie Dumitrescu, acesta este și un om deosebit, un fin cunoscător și iubitor de artă. Încă de pe vremea când evolua ca jucător, Ilie i-a șocat pe colegi prin preocupările intelectuale pe care le avea: în loc să participe la celebrele jocuri de rummy, Dumitrescu prefera să citească sau să picteze, motiv pentru care a și fost poreclit de coechipieri „pictorul”. Mai mult decât atât, în perioada petrecută în Mexic, Ilie a încercat să-și transforme pasiunea în ceva mai serios și a luat lecții de pictură.
Pasiunea sa pentru artă s-a transpus, după terminarea carierei, în cumpărarea galeriei de artă Hanul cu Tei, pe care a și reconstruit-o, practic, din temelii, în 2007. Presa de la acea vreme a notat că fostul mare internațional ar fi investit aproximativ 3,5 milioane de euro pentru a schimba total fața galeriei de artă din Bucuresti.
„Toată lumea ma întreabă cum am trecut de la fotbal la arta. M-a pasionat dintotdeauna și chiar am început să iau lecții de pictură în Mexic, mi-am cumpărat toate ustensilele, sevalet, atât eu, cât și Letiția. Îmi plăcea arta și cumpăram tablouri și bronzuri.„, recunoștea Dumitrescu, într-un interviu mai vechi.
„Hanul cu tei”, un fel de „Louvre Antiques”
„Mi-am spus cã locul acesta trebuie sã fie al meu. M-am informat și am constatat cã „Hanul cu tei” apãrea în toate ghidurile Bucureștiului – fiind monument arhitectural și simbol al artei. N-am stat mult pe gânduri și am cumpãrat imediat. Consider cã a fost cea mai bunã realizare a mea dupã ce m-am lãsat de fotbal. Mai departe, se punea problema dacã voi continua obiectul de activitate (comerțul cu obiecte de artã) sau dacã voi schimba destinația acestui loc. Pentru cã mulți se întrebau ce va face un fost fotbalist dupã ce preia aceastã societate. Când am achiziționat societatea, galeria de 1500 metri pãtrați deținea 50.000 de obiecte de artã. Era o consignație foarte mare, cea mai mare din România. Mi-am impus ca acest loc sã devinã un pol puternic de artã, un centru comercial de anvergurã. Bineînțeles, a durat doi ani pânã sã primesc autorizația pentru a construi acolo, ținând cont cã este vorba de centrul istoric al orașului și de clãdiri de patrimoniu. Am conceput aceste buticuri care posedã în prezent 500.000 de obiecte de artã) dupã modelul „Louvre Antiques”, la scarã mai micã, reușind sã creez un loc în care iubitorii de artã au o paletã largã de oferte. „
Ilie Dumitrescu la Dinastia Campionilor
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER