De la „barbugiul” Piți, la „pictorul” Ilie Dumitrescu! **Detalii mai puțin cunoscute despre noul antrenor al Stelei

Fără îndoială că atât Pițurcă, cât și Ilie Dumitrescu sunt două
nume importante, care au scris istorie atât pentru Steaua, dar și
pentru echipa națională. Profesioniști desăvârșiți în teren, cei
doi se află la polul opus în ceea ce privește hobby-urile; modul în
care cei doi sunt percepuți de iubitorii de fotbal este
antitetic.

Dacă pasiunile fostului selecționer sunt arhi-cunoscute și au fost
intens mediatizate (episoadele cu testarea vigilenței caziourilor
cu o cameră de filmat ascunsă într-un pachet de țigări, sau
pasiunea lui Piți pentru barbut sunt de notorietate), puțini îl
știu pe Ilie Dumitrescu ca om.

Foarte discret în privința vieții sale personale, „eroul din meciul
cu Argentina” nu a ținut niciodată prima pagină a ziarelor, pentru
simplul fapt că a fost un profesionist desăvârșit și în afara
gazonului. Chiar dacă suporterii Stelei și-au afirmat dragostea
necondiționată față de jucătorul Ilie Dumitrescu, acesta este și un
om deosebit, un fin cunoscător și iubitor de artă. Încă de pe
vremea când evolua ca jucător, Ilie i-a șocat pe colegi prin
preocupările intelectuale pe care le avea: în loc să participe la
celebrele jocuri de rummy, Dumitrescu prefera să citească sau să
picteze, motiv pentru care a și fost poreclit de coechipieri
„pictorul”. Mai mult decât atât, în perioada petrecută în Mexic,
Ilie a încercat să-și transforme pasiunea în ceva mai serios și a
luat lecții de pictură.

Pasiunea sa pentru artă s-a transpus, după terminarea carierei, în
cumpărarea galeriei de artă Hanul cu Tei, pe care a și
reconstruit-o, practic, din temelii, în 2007. Presa de la acea
vreme a notat că fostul mare internațional ar fi investit
aproximativ 3,5 milioane de euro pentru a schimba total fața
galeriei de artă din Bucuresti.

„Toată lumea ma întreabă cum am trecut de la fotbal la
arta. M-a pasionat dintotdeauna și chiar am început să iau lecții
de pictură în Mexic, mi-am cumpărat toate ustensilele, sevalet,
atât eu, cât și Letiția. Îmi plăcea arta și cumpăram tablouri și
bronzuri.„, recunoștea Dumitrescu, într-un interviu mai
vechi.

„Hanul
cu tei”, un fel de „Louvre Antiques”

„Mi-am spus cã locul acesta trebuie sã fie al meu. M-am
informat și am constatat cã „Hanul cu tei” apãrea în toate
ghidurile Bucureștiului – fiind monument arhitectural și simbol al
artei. N-am stat mult pe gânduri și am cumpãrat imediat. Consider
cã a fost cea mai bunã realizare a mea dupã ce m-am lãsat de
fotbal. Mai departe, se punea problema dacã voi continua obiectul
de activitate (comerțul cu obiecte de artã) sau dacã voi schimba
destinația acestui loc. Pentru cã mulți se întrebau ce va face un
fost fotbalist dupã ce preia aceastã societate. Când am
achiziționat societatea, galeria de 1500 metri pãtrați deținea
50.000 de obiecte de artã. Era o consignație foarte mare, cea mai
mare din România. Mi-am impus ca acest loc sã devinã un pol
puternic de artã, un centru comercial de anvergurã. Bineînțeles, a
durat doi ani pânã sã primesc autorizația pentru a construi acolo,
ținând cont cã este vorba de centrul istoric al orașului și de
clãdiri de patrimoniu. Am conceput aceste buticuri care posedã în
prezent 500.000 de obiecte de artã) dupã modelul „Louvre Antiques”,
la scarã mai micã, reușind sã creez un loc în care iubitorii de
artã au o paletã largã de oferte. „

Ilie Dumitrescu la
Dinastia Campionilor