Deaconu, omul Stelei

Pe 20 martie 2008, Alexandru Deaconu a intrat în istoria fotbalului românesc. Atunci, în minutul 74 al partidei Rapid – Steaua, la scorul de 1-0 pentru gazde, bucureșteanul a întrerupt jocul, care ulterior nu a mai fost reluat.

După o întreagă tevatură care a durat câteva săptămâni bune, comisiile FRF au stabilit ca Rapidul să piardă cu 3-0 la masa verde, fapt care i-a atras lui Deaconu apelativul de „omul-brichetă”. Cu patalamaua de arbitru pro-Steaua deja pusă, bucureșteanului i-au mai fost descoperite alte câteva pârghii care îl leagă de clubul din Ghencea. În tinerețe, Alexandru Deaconu a fost junior al roș-albaștrilor și, mai mult, și-a satisfăcut stagiul militar chiar în unitatea din cartierul Ghencea, acolo unde și locuiește.

La 20 de ani era sub contract cu Steaua

Finalul junioratului l-a găsit tot în curtea clubului „militar”, de unde a fost trimis la satelitul din vremea aceea al roș-albaștrilor, Steaua Mizil. În 1992, la 20 de ani, Deaconu a abandonat cariera fără perspective de fotbalist și s-a apucat de arbitraj, pentru ca, în anul 2000, să debuteze în prima Ligă, începându-și cu adevărat ascensiunea.

"Varianta logică, sigură era Tudor. Nu cred că Gheorghe Constantin era prost să își dea foc la valiză singur și să aleagă altceva. E clar că pe foaia cu delegări se mai uită și altcineva înainte să fie finală" – Ion Crăciunescu, fost președinte CCA