Departe de Steaua

Am mai văzut acest film. Steaua deschide sezonul tot cu telenovela Goian. Două observații:

1. De ce pleacă Goian. I s-a acrit de Steaua, de mult. S-a văzut în joc, în deposedările întârziate și în duelurile aeriene icnite. Plictisul de Steaua plutește în fiecare declarație. De la semifinala cu Boro încoace s-a aiurit singur cu transferuri în toate colțurile lumii. „La arabi, oriunde, nu contează”. Fiecare plecare afară a câte unui coechipier i-a otrăvit sufletul, a simțit că e nedreptățit, că e mereu sărit la rând. Încă la Steaua, e tot mai departe însă de Steaua. Până să-și așeze ideile cu întreg lotul, Bergodi are de înfruntat frustrările lui Goian, care apasă însă tot vestiarul.

2. De ce n-a plecat Goian. Împăcarea verilor n-a picat într-un moment prea fericit pentru impresari. Misterios sau nu, ușile președinților de club nu s-au mai deschis larg ca altădată, cinele de afaceri s-au rărit. Până și în Turcia. Investigațiile DNA, care a mers pe urmele transferurilor în străinătate, au pus în gardă lumea pestriță a agenților de jucători, au retezat punțile fraților Becali cu mulți colaboratori. Ghinionul lui Goian, pentru care prezența la Euro n-a însemnat și un transfer afară. Cu un deceniu și ceva în urmă, Goian ar fi semnat cu un alt club cu siguranță înaintea ultimului meci de la un turneu final. A trecut, iată, un an de la Euro și Goian a rămas în așteptare.