Din Galați și Timișoara au decolat mereu spre sportul de performanță mari sportivi. Și nu numai de pe tărâmul fotbalului! Cele două orașe se umflă acum în pene și cu reprezentante ale sexului frumos: atleta Viorica Țigău și arbitra de box Ramona Chirhoc spun pentru ProSport povești legate de echipele lor favorite.
Campioană născută între Dunărea și Oțelul
Viorica Țigău posedă caracteristicile unui sportiv complet, iar simpla trecere în revistă a unor coordonate ale carierei reflectă perfect calitățile sale. La JO din 2000, gălățeanca a luat startul în proba probelor – heptatlonul-, pentru ca după câțiva ani să devină campioană mondială de tineret la… bob de două persoane. „Eram frânar! Iar împreună cu fosta mea colegă, pilotul Maria Spirescu, ne-am calificat și la Olimpiada de la Torino din 2006. N-am mai ajuns în Italia, întrucât coechipiera mea a avut niște probleme”, povestește Țigău.
A fost la meciul cu Juventus
Doi ani mai târziu însă, la ușă i-a bătut din nou Olimpiada, cea din Beijing, unde Vio a pus piciorul în prag. „Am concurat la lungime și, dacă aș face un exercițiu de imaginație, bazându-mă pe recordul personal, 6,87 m, dintr-o săritură aș depăși careul mic de la fotbal”. Sportul care i-a marcat într-un fel copilăria. Cel puțin… sonor! „Și nu era poluare fonică. Chiar îmi plăcea. Apartamentul meu era situat cam între stadionul Oțelul și Dunărea, pe strada Oțelarilor, și nu trebuia decât ca geamul să fie puțin crepețit pentru a bănui ce se întâmplă pe cele două arene. Bine, zarva cea mai mare era când marca Oțelul, dar știu că nici Dunărea nu stătea rău la începutul anilor 90. Tata mă lua mereu la meciuri și țin minte că n-am lipsit nici la partida cu Juventus. Aveam cam 9 ani! Atletismul l-am început, desigur, pe Dunărea, pentru că dispunea de pistă de atletism”, mai plonjează Vio în trecut.
Prezentul și viața de sportiv profesionist o aduc însă rar prin Galațiul natal, dar parcursul echipei lui Dorinel a determinat-o mai mereu să ridice volumul televizorului. „Îi apreciez pe fotbaliști pentru că se supun unor riscuri imense. Și știu cât de greu le e când sunt accidentați. Eu, spre exemplu, am suferit două intervenții chirurgicale caracteristice fotbaliștilor. La ambii genunchi sunt operată de ligamente încrucișate și nu mai vreau să mai trec prin așa ceva. De când era Grigoraș antrenor am sperat că odată vom lua și noi titlul și voi putea să revin acasă să-mi văd favoriții. Sau pur și simplu să fiu conectată la tensiunea unui meci doar deschizând geamul… Poate o voi face acum, duminică…”
În ring cu sponsorul lui Poli pe spate
Timișoreanca Ramona Chirhoc e unica arbitră internațională de box din România
O fată împărțind dreptaÂtea în ring pare pentru unii doar o reecranizare a celebrului „The Beauty and The Beast”, o glumă ieftină sau o portiță spre o ironie misogină. Într-un deceniu de carieră în box, timișoreanca Ramona Chirhoc (31 de ani, foto) a pus cu nonșalanță toate răutățile la coș, și-a ținut mereu vie provocarea, urmându-și visul și arbitrând la două campionate mondiale feminine.
Concomitent, a tras mereu cu ochiul și la parcursul echipei de pe Bega, deși nu se dă în vânt după fotbaliști. „Mulți dintre ei sunt încrezuți, dar cu siguranță n-aș putea să mă dezlipesc duminică din fața televizorului. Poate doar un meci al lui Bute sau o înfruntare Tyson – Holiefield să mă determine să schimb canalul”, spune Ramona, fata care în urmă cu șapte ani avea ștanțat pe cămașa albă de arbitru chiar sponsorul de azi al lui Poli. „Înainte de a investi în fotbal, domnul Marian Iancu a investit și în box. Prin 2004-2005, toți arbitrii aveam pe cămăși însemnele firmei BkP, dar, apoi, probabil că s-a orientat și spre fotbal. Asta-mi pare mie rău, că fotbalul ia mereu fața boxului”, oftează Ramona, o tipă căreia pugiliștii i-au spus mereu în ring doar „Săru’ mâna!” sau „Ești frumușică!„. Fantastică va fi, se pare, și atmosfera din orașul de pe Bega, peste două zile. „Așa cum în „11”-le lui Poli apar mai multe tricouri cu numărul 27 pe teren când e Zicu în formă maximă, așa și numărul tramvaielor sau al autobuzelor violet pare că se multiplică în Timișoara atunci când trupa lui Uhrin are meci. Știu că jucăm în Galați, dar atmosfera va fi incendiară și aici în ziua partidei, pentru că Timișoara are cei mai fanatici suporteri din România. Și un căpitan pe măsură – Alexa -, singurul fotbalist pe care l-aș arbitra în ring la un meci de box”!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER