Derby la feminin!** Duelul sexy al sportivelor
Din Galați și Timișoara au decolat mereu spre sportul de
performanță mari sportivi. Și nu numai de pe tărâmul fotbalului!
Cele două orașe se umflă acum în pene și cu reprezentante ale
sexului frumos: atleta Viorica Țigău și
arbitra de box Ramona Chirhoc spun pentru ProSport
povești legate de echipele lor favorite.
Campioană născută între Dunărea
și Oțelul
Viorica Țigău posedă caracteristicile unui sportiv complet, iar
simpla trecere în revistă a unor coordonate ale carierei reflectă
perfect calitățile sale.
La JO din 2000, gălățeanca a luat startul în proba probelor –
heptatlonul-, pentru ca după câțiva ani să devină campioană
mondială de tineret la… bob de două persoane. „Eram
frânar! Iar împreună cu fosta mea colegă, pilotul Maria Spirescu,
ne-am calificat și la Olimpiada de la Torino din 2006. N-am mai
ajuns în Italia, întrucât coechipiera mea a avut niște
probleme”, povestește Țigău.
A fost la meciul cu
Juventus
Doi ani mai târziu însă, la ușă i-a bătut din nou Olimpiada, cea
din Beijing, unde Vio a pus piciorul în prag. „Am concurat
la lungime și, dacă aș face un exercițiu de imaginație, bazându-mă
pe recordul personal, 6,87 m, dintr-o săritură aș depăși careul mic
de la fotbal”. Sportul care i-a marcat într-un fel
copilăria. Cel puțin… sonor! „Și nu era poluare fonică.
Chiar îmi plăcea. Apartamentul meu era situat cam între stadionul
Oțelul și Dunărea, pe strada Oțelarilor, și nu trebuia decât ca
geamul să fie puțin crepețit pentru a bănui ce se întâmplă pe cele
două arene. Bine, zarva cea mai mare era când marca Oțelul, dar
știu că nici Dunărea nu stătea rău la începutul anilor 90. Tata mă
lua mereu la meciuri și țin minte că n-am lipsit nici la partida cu
Juventus. Aveam cam 9 ani! Atletismul l-am început, desigur, pe
Dunărea, pentru că dispunea de pistă de atletism”, mai
plonjează Vio în trecut.
Prezentul și viața de sportiv profesionist o aduc însă rar prin
Galațiul natal, dar parcursul echipei lui Dorinel a determinat-o
mai mereu să ridice volumul televizorului. „Îi apreciez pe
fotbaliști pentru că se supun unor riscuri imense. Și știu cât de
greu le e când sunt accidentați. Eu, spre exemplu, am suferit două
intervenții chirurgicale caracteristice fotbaliștilor. La ambii
genunchi sunt operată de ligamente încrucișate și nu mai vreau să
mai trec prin așa ceva. De când era Grigoraș antrenor am sperat că
odată vom lua și noi titlul și voi putea să revin acasă să-mi văd
favoriții. Sau pur și simplu să fiu conectată la tensiunea unui
meci doar deschizând geamul… Poate o voi face acum,
duminică…”
În ring cu sponsorul
lui Poli pe spate
Timișoreanca Ramona Chirhoc e unica arbitră internațională de
box din România
O fată împărțind dreptaÂtea în ring pare pentru unii doar o
reecranizare a celebrului „The Beauty and The Beast”, o glumă
ieftină sau o portiță spre o ironie misogină. Într-un deceniu de
carieră în box, timișoreanca Ramona Chirhoc (31 de ani, foto) a pus
cu nonșalanță toate răutățile la coș, și-a ținut mereu vie
provocarea, urmându-și visul și arbitrând la două campionate
mondiale feminine.
Concomitent, a tras mereu cu ochiul și la parcursul echipei de pe
Bega, deși nu se dă în vânt după fotbaliști. „Mulți dintre
ei sunt încrezuți, dar cu siguranță n-aș putea să mă dezlipesc
duminică din fața televizorului. Poate doar un meci al lui Bute sau
o înfruntare Tyson – Holiefield să mă determine să schimb
canalul”, spune Ramona, fata care în urmă cu șapte ani
avea ștanțat pe cămașa albă de arbitru chiar sponsorul de azi al
lui Poli. „Înainte de a investi în fotbal, domnul Marian
Iancu a investit și în box. Prin 2004-2005, toți arbitrii aveam pe
cămăși însemnele firmei BkP, dar, apoi, probabil că s-a orientat și
spre fotbal. Asta-mi pare mie rău, că fotbalul ia mereu fața
boxului”, oftează Ramona, o tipă căreia pugiliștii i-au
spus mereu în ring doar „Săru’ mâna!” sau
„Ești frumușică!„. Fantastică va fi, se pare, și
atmosfera din orașul de pe Bega, peste două zile.
„Așa cum în „11”-le lui Poli apar mai multe tricouri cu
numărul 27 pe teren când e Zicu în formă maximă, așa și numărul
tramvaielor sau al autobuzelor violet pare că se multiplică în
Timișoara atunci când trupa lui Uhrin are meci. Știu că jucăm în
Galați, dar atmosfera va fi incendiară și aici în ziua partidei,
pentru că Timișoara are cei mai fanatici suporteri din România. Și
un căpitan pe măsură – Alexa -, singurul fotbalist pe care l-aș
arbitra în ring la un meci de box”!