„Despot” reîncărcat

Emoție. Bucurie sinceră, asemănătoare cu cea a unui copil în momentul în care primește jucăria preferată. Asta se putea citi pe chipul lui „Despot” după un gol așteptat de mai bine de cinci luni. Obosit, dar fericit în același timp, atacantul speră ca această reușită să fie descătușarea pe care a așteptat-o de atâta vreme.

Felicitări, Ranko! Primul tău gol a coincis și cu o victorie în fața Unirii. Cum te simți?
Extraordinar. Mulți au spus lucruri rele despre mine în toată această perioadă. Totuși, eu m-am pregătit bine, iar în ultimele meciuri am jucat cu inima și cred că le-am dovedit tuturor cât de mult îmi doresc să joc și să arăt ce pot. Cred că am fost cel mai fericit om, după Marian Rada.

Cui îi dedici golul marcat?
Domnului Rada, cu siguranță. Este un om deosebit. Îmi aduc aminte că în Serbia am avut un atrenor exact ca dânsul și atunci am ieșit golgheter. A fost printre puținii care au avut încredere în mine și a demonstrat că merită să rămână și din vară antrenor. Le mulțumesc și colegilor, dar și suporterilor noștri, care au cântat tot meciul, în ciuda ploii.

Ți-a fost frică vreun moment că ai putea rata?
Nu am avut timp să mă gândesc la asta. Am primit pasa de la Lazăr și imediat am căutat un coleg liber. L-am văzut pe „Cesi”, i-am pasat și m-am demarcat. Am primit o minge de maestru, Cesinha e „doctor“ la ultima pasă. Portarul a încercat să-mi închidă unghiul, iar într-o fracțiune de secundă mi-am spus că ar fi bine să trag în zona șoldurilor, pentru că acolo era mai greu de parat.

Cum a fost toată această perioadă pentru tine?
Gândiți-vă că este prima mea experiență într-o țară străină. Am avut nevoie de un timp de acomodare, nu mi-a fost ușor. Nu pot face minuni din prima. Important este acum că mă înțeleg bine cu colegii și sper ca anul viitor să fie anul nostru. Dacă jucăm cu inima, nu are cine să ne bată.

Despotovic despre

„Nu va fi un avantaj faptul că domnul Rednic s-a întors la Dinamo. Pe teren vor evolua jucătorii. Dacă vom juca precum la Urziceni sau cu Pandurii, nu avem cum să pierdem“
„Îmi amintesc că tot în minutul 36 am marcat un gol și când jucam împotriva celor de la Partizan. A fost cel mai important gol al meu. Ciudată coincidență, nu?“