În Liga I, cluburile unde patronii nu abuzează de poziția lor se pot număra pe degetele unei singure mâini. Gigi Becali, Porumboiu, Mititelu, Iancu, Ștefan se comportă, la grupările pe care le conduc, ca niște mici Dumnezei
Evenimentele din ultimele zile, soldate cu destituirea a trei antrenori din Liga I pe motiv că au îndrăznit să nu execute ordinele patronilor, sunt simbolice pentru societatea românească a începutului de mileniu, dar și pentru fotbalul nostru. Un fotbal care trăiește încă în era sclavagistă, cu jucători hărțuiți și terorizați dacă nu semnează ce vor șefii, cu antrenori zdrobiți la cel mai mic semn de împotrivire, cu autorități – LPF și FRF – complice la abuzuri și cu suporteri amenințați cu bătaia de gorilele patronilor dacă îndrăznesc să protesteze.
În urmă cu aproape un deceniu, lumea privea cu speranță spre fotbalul românesc care începea să se schimbe sub influența nou-veniților: patroni cu bani, ambițioși și dispuși să iasă din încremenirea sistemului cooperatist care guverna competiția internă. Au fost „momente zero”, declarații de independență, promisiuni că vor dispărea celebrele reprocități, acelea care distruseseră competiția și fotbalul. Oamenii recent apăruți înduioșau prin candoarea cu care proclamau că vor cuceri universul fotbalului în cel mai scurt timp.
Iluzia n-a durat mult. Reciprocitățile Cooperativei lui Pădureanu au fost înlocuite de blaturile pe bani mulți. „Lordul” de la Bistrița constata cu amărăciune că „au dispărut oamenii de onoare”. Noua lume este infinit mai crudă. Dar și mai puțin pregătită. Absența cunoștințelor despre fotbal e egalată doar de dezinvoltura cu care proprietarii de cluburi țin să-și etaleze lacunele, debitând enormități, spre amuzamentul mulțimii. În scurt timp, noii stăpâni s-au prăvălit din loje către vestiare.
În 2009, tabloul fotbalului nu e cu mult mai încurajator față de anii de glorie ai dictaturii comuniste din secolul trecut. Puterea centrală de atunci – unica – s-a spart în fragmente. Dictatorul unic a fost înlocuit de baroni locali, fiecare dintre ei închipuindu-se un mic Dumnezeu pe propriul domeniu. Lipsa de cultură democratică, mirosul banilor și obediența anturajului au încurajat această involuție dramatică. Practic, în acest moment, puține mai sunt cluburile din fotbalul românesc unde se mai poate respira aerul libertății. Gigi Becali – Geniul călăuzitor Cultul personalității, cultivat intens de anturajul slugarnic, „l-a ajutat” pe Gigi Becali să alunece repede spre nebunie. O perioadă, cât a fost Pițurcă la echipă, latifundiarul a ezitat să-și spună deschis opiniile. Apoi, brusc, a explodat, prima victimă fiind chiar Piți, cel care-l ajutase să ia Steaua de la frații Păunescu. Acum, Becali se pricepe la toate: stabilește echipa care trebuie să joace, tactica de joc, ce jucători trebuie să plece. Clubul geme de nepoți și veri care „sifonează” tot ce se întâmplă, angajații care vor să-și respecte meseria sunt dați afară dacă nu se lasă umiliți. Din 2003, Steaua a schimbat 11 antrenori. Ultimul dintre ei, Bergodi, a fost concediat pentru că nu l-a lăsat pe Becali să-și înjure jucătorii în vestiar, la pauza meciului cu Șerif Tiraspol.
Gheorghe Ștefan – Micul baron local Cunoscut fotbalului românesc încă de la mijlocul anilor 90, Gheorghe Ștefan, patronul de la Ceahlăul Piatra Neamț, este mai evoluat decât Becali, dar metodele sale nu diferă esențial. În urmă cu un deceniu teroriza arbitrii la meciuri. Nimeni nu sufla în fața sa la club. Între timp a intrat în politică și a ajuns primar în Piatra-Neamț. La ultimele alegeri a fost singurul candidat cu afișe electorale în oraș. Spune că nu se mai amestecă la echipă, dar antrenorul Florin Marin a fost demis săptămâna trecută pentru vina de a nu fi scos jucătorii de pe teren la meciul cu FC Brașov! Actul de demnitate al tehnicianului a fost sancționat pe loc de președintele clubului. „Dacă n-a avut curajul să execute ce i-am cerut, să-și ia hainele și să plece! M-am săturat să fiu bătaia lui de joc”, a argumentat cel supranumit „Pinalti”.
Adrian Porumboiu – Pe urmele lui Gigi Fost mare arbitru, devenit mai apoi prosper om de afaceri, Adrian Porumboiu finanțează, prin firmele sale, FC Vaslui, echipă la care se implică nu numai cu bani. De-a lungul timpului a fost acuzat că exercită presiuni asupra „fluierașilor” și că are influență la Comisia Centrală a Arbitrilor. A contribuit la ascensiunea moldovenilor, deveniți formație de cupele europene, dar concomitent cu acest fapt foștii săi angajați povestesc că este un om dificil, cu care nu se poate colabora sau discuta cu argumente. Ultima întâmplare: surse apropiate vasluienilor spun că antrenorul Cristian Dulca a fost demis după eșecul suferit acasă cu Timișoara, dar nu din cauza înfrângerii, ci pentru că nu și-a lăsat patronul (exact ca și Bergodi) să facă scandal în vestiar.
Marian Iancu – Avid de imagine Diverse surse spun că Marian Iancu, președintele timișorenilor, își trimite colaboratorii în vestiar, unde le trasează diverse indicații antrenorilor și jucătorilor. E recunoscut pentru mania de a-și teroriza echipa în special în preajma meciurilor importante. A împins arbitrariul și abuzul până într-acolo încât l-a demis pe antrenorul Dusan Uhrin când echipa era pe primul loc. Impresarul Florin Iacob îl acuză că a încercat să-i oblige pe jucători să semneze acte adiționale la contracte fără ca aceștia să le poată studia înainte, răzbunându-se apoi pe fotbaliști, pe care i-a trimis la echipa secundă. Își desființează jucătorii și antrenorii chiar și atunci când echipa câștigă.
Arpad Paszkany – Aparențele înșală Arpad Paszkany, patronul de la CFR Cluj, evită pe cât posibil aparițiile publice. Totuși, este cât se poate de activ în preajma echipei. Deși s-a învăluit în aura patronului discret care plătește, vine la lojă și își vede de afaceri, nu o dată Paszkany s-a lansat în discuții tehnico-tactice cu diferiții antrenori pe care i-a avut la CFR Cluj. Există persoane care au surprins discuții gen: „Cine? Culio? Ar trebui să evolueze mai mult în zona centrală! Din lateral intră mai greu”. Chiar dacă nu a fost atât de vocal, finanțatorul clujenilor a decis să își înlocuiască antrenorii din cele mai hilare motive, exact asemenea omologilor săi atât de contestați zilele acestea.
Steaua, de la Ceaușescu la Becali La fel ca acum cinci decenii, în Ghencea dictează un satrap semianalfabet, bolnav de putere, victimă a cultului personalității și dușman ireductibil al democrației Soarta a făcut ca Steaua, cel mai cunoscut și galonat club al României, să stea atât înainte, cât și după Revoluție sub cizma unor tirani primitivi, avizi de putere și lipsiți de scrupule. Traiectoria politică a lui Nicolae Ceaușescu, dictatorul care a condus România între 1964 și 1989, a făcut ca liderul comunist să intre în contact cu clubul roș-albastru, pe care l-a condus în anii 50, pe când era adjunct al ministrului Armatei. De-a lungul timpului, Ceaușescu a comis nenumărate abuzuri în fotbalul românesc, neezitând (după cum singur mărturisea) să distrugă echipe și jucători pentru a-și atinge scopurile. În anii 80, sarcina tatălui a fost transferată către fiul Valentin.
Dictatura comunistă a căzut în 1989, dar – ironie a sorții – astăzi, la două decenii distanță, Steaua are de-a face cu același tip de stăpân. Nicolae Ceaușescu și Gigi Becali au multe lucruri în comun: o alfabetizare vagă, setea de putere, pretențiile de oameni politici, impresia că sunt geniali, alergia la democrație. Și, nu în ultimul rând, preocuparea pentru fotbal și pentru Steaua.
„Așa e de când e lumea! Stăpânul e stăpân, iar slujitorii sunt slujitori. Așa a rânduit Christos pe pământ! A, că acum stăpânul se numește patron sau angajator, iar slugile – angajați… Dar tot aia e!” Gigi Becali despre viziunea sa asupra drepturilor oamenilor în Uniunea Europeană
„N-am putut să mă întorc în cabină, că-l dădeam afară pe Bergodi de la pauză! Am încercat să intru înapoi, dar încuiase ușa cu cheia după ce-am ieșit” Gigi Becali despre incidentul de la pauza meciului Steaua – Șerif Tiraspol „Credeți că la Urziceni e altfel? Vedeți-vă de treabă! Și acolo aruncă Bucșaru cu paharul când se enervează!” Adrian Porumboiu, patron la FC Vaslui
„Din ce știu eu, la Timișoara nu intră Iancu în vestiar. Acolo intră oamenii lui” Florin Iacob, impresar „Nu văd vreun patron cu o cultură fotbalistică potrivită pentru a vorbi în vestiar la pauza meciului. Eventual Porumboiu, care se pricepe, că vine din fotbal” Sorin Cîrțu, antrenor la Pandurii Tg. Jiu
„În rândul sportivilor de la CCA există îngâmfare, aroganță, atitudine nesportivă. Jucătorii de la fotbal în special merg prost în ultimul timp și ne provoacă mereu nemulțumiri. Echipa noastră de fotbal poate da pentru reprezentativă un singur jucător bine pregătit: Petchovschi. Conducerii clubului îi este frică să aducă jucători tineri și practică un conservatorism nejust (…) Este adevărat că am făcut o prostie când am distrus echipa Flacăra Ploiești…” Nicolae Ceaușescu, în martie 1953. Viitorul dictator al României era, în acel moment, adjunct al ministrului Apărării și comandant al clubului Steaua
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER