Diferența dintre Craiova – Rapid 2-2, din ’98 și Craiova – CFR Cluj 2-3

Partida de la Turnu – Severin, încheiată cu victoria clujenilor
dintr-un penalty inutil a readus în memorie nu numai momentul
Bilica de la primul titlu al feroviarilor, ci și meciul, rămas
celebru în analele fotbalului românesc, dintre aceeași
Universitatea și Rapidul pregătit de Mircea Lucescu.

Asemănarea
principală

Nu are rost să insistăm pe momentele partidei din Bănie, care
trebuia să se termine cu victoria Rapidului, vom spune doar că
mersul acelui meci a fost asemănător cu cel disputat ieri, cu o
singură și mare diferență. Vom reveni mai târziu cu explicații
asupra acestui punct, să spunem doar că atunci, Craiova era
interesată să piardă pentru a merge în UEFA (pentru că era
calificată în finala Cupei unde urma să întâlnească pe niște
giuleșteni deja campioni), în timp ce la Turnu-Severin ideea era să
nu părăsească terenul învinsă, un singur punctuleț, cât de amărât,
însemnând salvarea aproape sigură de la retrogradare.

Și totuși, ca un blestem parcă, studenții au jucat de fiecare
dată parcă împotriva propriilor interese. Sau pentru interesele
altora.

Diferența
fundamentală

Nu este drept să dăm decizii, lăsăm pe cititori și pe fani să-și
facă propriile impresii, doar atragem atenția asupra unui amănunt
extrem de important în contextele partidelor despre care discutăm.
La Craiova, Rapidul egala la 2 în minutul 88, aproape la fel cu
mersul lucrurilor de la Severin, și era evident că feroviarii
bucureșteni vor mai înscrie o dată în poarta lui Tibi Lung și se
vor încorona campioni. Multă lume a uitat, dar arbitrul acelei
partide nu a acordat nici măcar un singur minut de prelungiri, deși
ar fi putut arăta lejer patru, în timp ce la Severin timpul
suplimentar, justificat, de altfel, a fost. Ei bine, o dată pusă
mimgea la centru, cavalerul fluierului a fluierat direct sfârșitul
meciului, tocmai în ideea ca Frăsineanu să nu mai aibă timp să mai
comită încă un henț în careu.

Ce-i drept, între timp s-a renunțat la ideea hențului voluntar
și s-a aplicat tactica faultului inutil și evident. Deci, asta a
fost diferența. Arbitrul trebuie să se implice puțin, de multe ori
minutele de prelungire pot schimba soarta unui scenariu care
mersese bine până în minutul 90. Rămâne o întrebare, totuși… De
ce să aștepți minutele de prelungiri pentru a stabili
câștigătoarea? Nu credem că este vorba doar despre plăcerea
jocului.

PS. Într-adevăr, Rapidul a marcat un gol perfect valabil la
Craiova prin Marinescu, dar asta nu schimbă prea mult datele
problemei. Și da, la aceeași oră Steaua crea „senzație”, un 5-2 cu
Bistrița, care a făcut act de prezența cu condiția ca super
fotbalistul Oană (două goluri în acel meci) să se încoroneze
golgeter în ideea de a fi vândut peste hotare. Până la urmă,
modelul brevetat de Dudu Georgescu nu mai păcălea pe nimeni cam de
multișor, Oană ajungând prin obscurul campionat maghiar, transferat
fiind pentru fabuloasa sumă de 50.000$. Asta este și ideea
articolului. Unele aranjamente ies, altele nu. Trebuie să te
asiguri de toți jucătorii adverși, de concursul arbitrului și, mai
ales, să nu aștepți minutele de prelungire. Nu de alta, dar
niciodată echipa care trebuie să piardă nu va consimți să marcheze
un autogol. Ar fi prea de tot…

articol scris de Octavian METONI