Dinamo N”Doye**
M-a sunat N’Doye: Făi, tâmpito, mă faci de baftă?… Qu’est-ce
que signifie „șprițuială”? Avea dreptate. Îți dai seama că-mi venea
să-i cad în genunchi să mă ierte, da’ s-ar fi interpretat. Cine-și
închipuia, fată, că stă în club până la cinci dimineața învârtind
mătănii? Io am vrut să-l scot de la Dinamo Doi – care, în cinstea
lui, se va numi Dinamo N’Doye – n-am vrut să-l înfund, feri-m-ar
Allah! Acu’ știu ce s-a întâmplat după meciul cu CFR Cluj, ceas cu
ceas până la cinci dimineața, că mi-a povestit săracu’.
Osman fugise din hotel, ca de obicei, să mănânce. Însă unde găsești
la ora aia tochitură de gazelă sau ciulama de zebră? Barem o ceafă
de girafă. Grădina zoologică era închisă. Pe la miezul nopții,
bucătarii tratau cu un elefant. Ă‚la, căpos, insista să i se
plătească și cheltuielile de drum.
Se făcuse deja două noaptea. Osman s-ar fi mulțumit cu o omletă de
struț. Până l-au găsit pe facebook, până au ajuns la el, până l-au
alergat, până l-au prins, până s-au înțeles la preț, s-a făcut ora
patru. Au spart oul. Ghinion! Nu-ncăpea în tigaie. L-au împărțit în
zece tigăi și-au dat ospătarii fuga acasă, că localul n-avea decât
un aragaz.
La cinci, Osman N’Doye a cedat nervos. Rupt de foame, palid,
slăbit, ce mai – terminat, a luat-o spre locul de cazare, nemâncat,
nebăut.
articol scris de Lelia
Munteanu