Mijlocașul Răzvan Trandu a dat patru pase de gol în primele șase etape ale Ligii I pentru ACS Poli Timișoara
Răzvan Trandu (22 de ani) este unul dintre remarcații noului sezon al Ligii I. Chiar dacă la debut a ratat un penalty contra lui Dinamo (2-0), el și-a revenit și a avut de atunci evoluții constant bune. Mijlocașul timișorean are cele mai multe pase decisive dintre jucătorii lui Velcea: patru dintre cele nouă goluri ale lui ACS Poli au venit din assist-urile lui. „Singurul lucru pe care știu să-l fac este să joc fotbal. Cred că dacă nu aș fi jucat fotbal, nu m-aș fi văzut să fac altceva”, spune tânărul jucător al Timișoarei. Explicația e simplă: Răzvan a trăit de mic copil pe lângă terenurile de fotbal. Tatăl lui, Orlando, a fost fotbalist la UMT și Poli Timișoara, după care a făcut carieră în arbitraj, iar bunicul, Vasile, a slujit o viață întreagă clubul UMT, ca jucător, antrenor la juniori și organizator de competiții.
Răzvan a copilărit la UMT
Tatăl, care acum e antrenor în Liga a IV-a, la CS Giroc, se întoarce cu gândul în anii ”90, când fiul său și-a trăit primii ani de viață. „Răzvan s-a născut într-o duminică, eu jucam atunci la UMT, în Divizia C, și aveam meci cu Oțelul Ștei în acea zi. Am bătut cu 4-0. Meciul l-am jucat dimineața și el s-a născut înspre seară. Nu am dat gol, ar fi fost perfect, dar bucuria nașterii lui a fost una pe care n-o pot exprima în cuvinte. Nu am avut niciodată ideea sau interesul să-l duc la fotbal. Totul a venit de la sine, eu stând cu părinții mei atunci și soția lucrând, că numai un an te lăsa să stai acasă. Părinții mei lucrau, așa că îl luam cu mine la stadion la UMT. Copilăria lui a însemnat stadionul UMT. Toată ziua era pe terenul de fotbal. Apoi, când jucam la Poli, îl luam și la antrenamente cu mine și venea aproape la toate meciurile, cu soția mea. A trăit între fotbaliști și poate de asta fotbalul l-a atras mai mult decât altele. Dar el singur și-a ales pasul. Atât i-am spus doar, că dacă vrea să facă fotbal, să nu își bată joc de meserie”, a spus Orlando Trandu.
Muzeul din beci
Pentru a-i cunoaște mai bine pe cei trei Trandu, am fost invitați în beciul apartamentului domnului Vasile (bunicul, foto stânga). Aici, într-o cămăruță mai mică decât un vestiar de arbitri, au încăput mii de ziare în care s-a scris despre echipele la care au activat membrii familiei Trandu, sute de fanioane, câte o minge oficială din sezoanele petrecute de UMT în Liga I, a II-a și a III-a, toate programele de meci din anul în care „Zebrele” erau în „A”, iar pe pereți stau atârnate zeci de fotografii.
Ca și în fotbal, nici într-o căsnicie nu poți câștiga chiar toate „meciurile”, astfel că seniorul Trandu a cedat un sfert din spațiul beciului soției. Astfel, s-a creat o anticameră a „muzeului”, unde sunt depozitate borcane cu murături și dulceață.
Vasile Trandu a iubit mult fotbalul și a iubit la fel de mult UMT-ul. De cinci ani, de când clubul s-a desființat, bunicul fotbalistului de la ACS Poli a rămas la clubul de la Pădurea Verde, ca administrator al bazei de agrement, în care sunt mai multe terenuri de minifotbal și un ștrand.
„Nu știu dacă se poate pune cineva în pielea mea, de cinci ani să nu mă mai ocup de fotbal. Îmi lipsește foarte mult această activitate. Nu m-am gândit să plec la alt club, am zis că rămân acolo și închid activitatea, fie ce o fi, ultima zi va fi tot la UMT. Chiar dacă nu mai este echipă de fotbal, a rămas baza sportivă și mi-ar părea rău să plec de la UMT”, povestește omul care a fost mai întâi portar în echipa UMT-ului, apoi a lucrat ca organizator de competiții. A și antrenat câțiva ani la juniorii UMT-ului, iar în sezonul 1983-84 a cucerit titlul de campion cu juniorii II.
Tata și bunicul îmi dau sfaturi, le ascult și țin cont de ele. Dar nu se bagă peste chestiile tehnico-tactice Răzvan Trandu, mijlocaș ACS Poli Timișoara
Eu îi doresc din tot sufletul să ajungă la un nivel mai înalt și să joace mult mai mult decât am jucat eu în Liga I Orlando Trandu, tatăl lui Răzvan
Sunt foarte mândru de nepot și de fiu. Sper ca nepotul să-l întreacă pe Oli, să ajungă mai sus, mai ales că e și stângaci. Stângacii sunt mai căutați Vasile Trandu, bunicul lui Răzvan
Următorul Trandu, tot sportiv?
L-am întrebat pe Orlando Trandu dacă și-ar dori și un nepot fotbalist. „Dacă aș avea nepot sau nepoată, m-aș bucura să facă sport de performanță, nu neapărat fotbal. Dar să nu facă sport din obligație, ci de plăcere. I-am spus și lui Răzvan că nu trebuie să facă sport sau fotbal dacă am făcut eu sau tatăl meu. Dacă el crede că-i place și o face cu plăcere, atunci da. Dacă nu, mai bine să-și caute altceva”, a spus fostul fotbalist și arbitru.
Copil de mingi, apoi adversarul lui Dinamo
Răzvan Trandu își amintește bine sezonul 2001-2002, în care UMT a jucat în Divizia A. „Aproape la toate meciurile UMT-ului în Divizia A am fost copil de mingi. Cel mai mult îmi aduc aminte de meciul cu Dinamo. A fost foarte multă lume și eram în spatele porții unde a marcat Vacsko golul care a fost anulat. Am făcut și câteva poze atunci cu jucătorii lui Dinamo”, își amintește mijlocașul central al lui ACS Poli.
Velcea: „40 de puncte la 40 de ani”
Antrenorul lui ACS Poli, Vali Velcea (foto), a împlinit ieri 40 de ani și, cu această ocazie, a primit din partea reprezentanților presei timișorene un tricou și o poză înrămată cu echipa pe care a promovat-o în Liga I acum câteva luni. „Am făcut 40 de ani și 40 de puncte vreau să fac anul ăsta în Liga I. Ar fi bine să fie și mai multe, dar 40 sunt destule”, a spus Velcea. Tehnicianul va avea, de mâine, doi jucători egipteni sub comandă (Mostafa Selim – 24 de ani și Mohamed Abdelfattah – 22 de ani), care sunt aproape de a semna cu ACS Poli.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER