Doar ei au mai rămas! „Suntem supraviețuitorii Apocalipsei!”

Cu exact 12 luni în urmă, Unirea Urziceni era plecată cu mare
alai la Stuttgart, pentru meciul care o putea trimite direct în
istorie, adică în optimile Ligii Campionilor. Punctul care îi
trebuia a fost însă imposibil de obținut, iar gașca lui Dan
Petrescu și-a trăit acolo ultimul moment de glorie.

La doar câteva săptămâni distanță, „Bursucul” a plecat la
Krasnodar, iar Unirea a început picajul. Pentru un remember aproape
dureros, am mers la Urziceni pentru a discuta cu Rusescu, Semedo,
Todoran, Mehmedovic și Pădurețu, adică cei cinci supraviețuitori ai
acelui joc de pe „Mercedes Benz Arena”. Am găsit însă o bază
cufundată în tăcere, cu câțiva copii, împrumutații de la Steaua pe
care nu-i prea știe nimeni după fețe, și doar patru din cei cinci
care ne interesau. „Pădure” avea o problemă medicală și nu s-a
antrenat cu echipa în această perioadă.

„Suntem
supraviețuitorii Apocalipsei!”

„Haideți să facem poza de grup! Doar voi mai sunteți aici”, sună
îndemnul nostru, la care Mehmedovic răspunde prompt: „Am
supraviețuit Apocalipsei, dar nu pentru mult timp. Mai sunt aceste
două jocuri, apoi la revedere!”. Resemnarea e deja o stare de fapt
la Urziceni, iar despărțirea iminentă de Maftei poate face ca
Unirea să cadă și mai mult ca până acum. După poză, îl provocăm la
un dialog pe marcatorul de acum un an, care nici nu crede că a
trecut atât de puțin timp de când erau în culmea extazului. „Da, am
dat un gol foarte important, la 3-0 pentru nemți. Mai aveam puțin
și îi întorceam”, se amuză Semedo, completat de Rusescu: „A fost
meciul greu. Nici n-am respirat. Din păcate, pentru noi nu va mai
exista o altă șansă”.

„Parcă
nici n-a existat!”

Omul care a fost tot timpul la Urziceni și care a parcurs toate
etapele transformării Unirii lui Dan Petrescu într-o mare echipă
spune că nimeni n-a crezut într-o asemenea reușită și că micuțul
club ialomițean nu va mai repeta niciodată performanțele din
perioada 2006-2009.
„Acum câțiva ani, noi n‑aveam experiență nici pentru Liga a II-a,
darămite să ne gândim la cupele europene! Acum, când rememorez ce
am trăit în ultimii ani cu această echipă, parcă nici nu-mi vine să
cred că a fost real. De multe ori cred că a fost un vis, din care
ne‑am trezit brutal”, spune, nostalgic, Felix Grigore. Directorul
general al Unirii comentează apoi punctele de reper ale
„Minunii din Bărăgan”.

1. Prima
bătălie

Felix Grigore are în spatele biroului său din Green City un poster
uriaș cu echipa care a jucat primul meci european, cel de la
Hamburg, de pe 18 septembrie 2008. „A fost foarte frumos în acea
«dublă» cu HSV. Îmi aduc aminte de primul nostru joc din Europa,
cel de pe «Nordbank Arena» și de emoțiile de atunci. Parcă
aterizasem pe altă planetă. Păcat de rezultat, 0-0. Pentru că am
jucat foarte bine. Puteam debuta magnific”, își aduce aminte
Grigore.

2. Cea mai mare
victorie

Directorul ialomițenilor se îndreaptă apoi spre un fanion păstrat
de la jocul cu Glasgow Rangers, de pe „Ibrox Park”. „Cine credea
vreodată că putem câștiga în Scoția și măcar cu 1-0, darămite cu
4-1! A fost ireal! Țin minte că am plecat imediat după meci și că
la aeroport am fost aplaudați de toți lucrătorii și muncitorii de
la terminal. Asta după ce jurnaliștii ne spuseseră că la masa
presei au avut multe de suportat din partea scoțienilor. Acel meci
ne-a făcut să realizăm că nu suntem chiar așa de mici”, spune
acesta.

3. „Pe «Anfield» a
fost cel mai frumos!”

Din șirul amintirilor nu se putea sări peste confruntarea din
februarie cu Liverpool (0-1), cel mai mare nume cu care s-a bătut
Unirea în perioada în care a jucat în Europa (foto). „Deși am
pierdut, nu pot să nu recunosc faptul că deplasarea de la Liverpool
a fost cea mai frumoasă dintre toate. «You’ll never walk alone»
cântat de 50.000 de oameni, atmosfera orașului, Gerrard și multe
alte aspecte ne-au făcut să afirmăm cu mâna pe inimă: «Chiar am
ajuns undeva»”, povestește Grigore.

4. Ultimul bal

Inevitabilul s-a produs și, cronologic, s-a ajuns și la ultimul joc
al Unirii în Europa, cel cu Hajduk Split. Cu fanionul în mână,
tonul lui Felix Grigore se schimbă și se duce în zona regretelor.
„Dacă se mai amâna iureșul de la echipă încă o săptămână sau două,
sunt sigur că îi eliminam pe croați. Din păcate, s-a spart buba, a
plecat Arlauskis, atmosfera era foarte proastă și ne-am bătut
singuri. Era bine măcar să ne fi calificat în grupele Europa
League. Mai țineam nivelul sus încă șase luni”, spune acesta, care
încheie pesimist: „Nu vom mai ajunge niciodată în Liga Campionilor.
Eu sunt conștient de asta. Acum sper să scăpăm de retrogradare și
poate, vreodată, să mai construim o echipă bună și să ajungem măcar
să ne batem la cupele europene”.

„Nu mai
vedem noi meciuri d-astea!”

Pentru a lua pulsul orașului și a vedea percepția locală cu privire
la regresul Unirii Urziceni aveam practic puține variante.
Personal, ne-am gândit la două locuri unde am putea găsi „subiecți”
interesanți: o casă de pariuri, sau un bar.

Am ales varianta a doua, sperând că vom da peste cineva mai
comunicativ, și, poate, chiar mai informat. Nu ne-am înșelat. În
bodega în care am intrat, doi bărbați discutau aprins… chiar despre
fotbal. N-a fost nevoie să-i abordăm noi, pentru că în momentul în
care ne-au observat aparatul de fotografiat ne-au și luat la
întrebări. „Sunteți de la ziar? Ce ziceți de ăștia ai noștri? I-au
omorât de tot! Ce am fost și ce-am ajuns… Cred că retrogradăm!
Oricum, nu mai vedem noi vreodată meciuri ca alea”, spune dezamăgit
Barbu Ștefan, un mare fan al Unirii, care nu pierdea niciun joc al
echipei de sufet.

„Becali e
salvarea Unirii!”

Ceva mai optimist, colegul său de pahar ne spune că echipa nu va
retrograda, ba, mai mult, va fi salvată chiar de patronul Stelei,
Gigi Becali. „Când eram gata să ne desființăm, pentru că așa s-a
auzit aici, în oraș, cine ne-a dat jucători? Vă zic eu, Gigi
Becali! Eu cred că ne poate ajuta să scăpăm de retrogradare, dacă
ne mai dă ceva jucători în retur. Personal, cred că e singura
noastră șansă”, spune celălalt fan, pe numele său Nicolae
Frone.