Dragomir, caz de forță majoră

La 20 de ani după căderea lui Ceaușescu, spiritul cizmarului
trăiește prin Mitică Dragomir. Acest individ unsuros, care-și dă
ochii peste cap cu viteza unui flipper stricat și care s-a
autointitulat Don Corleone, ce blasfemie!, a călcat alaltăieri
peste faptul că Mircea Sandu se reface pe un pat de spital la Nisa
și a dat buzna într-un Comitet Executiv. De ce blasfemie? Don
Corleone era un personaj de film. Mitică e o caricatură. Nici măcar
reușită. Corleone era un șmecher. Dragomir e o reptilă gata să-și
recompună coada după cum îi dictează șefii lui, vătafii de cluburi.
Mitică nu e șeful președinților, așa cum vrea el să creadă, ci
valetul lor. „Vreți să reducem cu 50 la sută contractele
fotbaliștilor? Vineee băiatul!”. Cică e caz de forță majoră pe
criza asta. Ce mazetă de președinte! Bine, e președintele LPF pe
care președinții mucegăiți de pe la cluburi îl merită.

Data strigării pentru șefia FRF, altă cacealma. S-a fixat prin
decret ziua de 25 ianuarie 2010. „Sunt 15 zile pentru campanie”, a
socotit de la Nisa eternul Mircea Sandu. Aferim! Bine, nu-l plângem
pe Gică Popescu. Are experiența trecutelor alegeri în care i-a dat
broboane reci eternului. Mai rău e la Costi Iacov. La alegerile
pentru Cotroceni a fost un tip, Ninel Potârcă, cu vreo 0,1 la sută
din sufragii. Groparul lui FC Național se plânge, pe bună dreptate,
că-l arde timpul. Costi, să n-ajungi un Ninel Potârcă al Casei
Fotbalului!