Dunga, suporterul de lux al Stelei:** „Îi țin pumnii lui Lăcătuș”

Carlos Dunga urma să devină al treilea om din istorie, după
Franz Beckenbauer și Mario Zagallo, care sărută Cupa Mondială și ca
jucător, și ca antrenor.

În Africa de Sud însă, Olanda i-a semnat iminenta plecare de la
cârma reprezentativei cariocas. A dosit într-un colț al dulapului
jacheta maro și toate sechelele verii și își bombează acum pieptul
într-un sacou bleumarin, care nu-i mai maschează umerii căzuți.
Tipul e o legendă, în ciuda eșecului de pe continentul negru, iar
Golden Foot l-a invitat la Monte Carlo chiar pentru secțiunea
legende.

Cu o seară înainte de ceremonia oficială, Dunga privește din ușa
cazinoului hotelului Fairmont aglomeratele mese de ruletă. Nu se
bagă, conștient de faptul că la ruletă clarviziunea sa nu contează.
E doar noroc pur și nici nu-i mai are lângă el pe Bebeto sau pe
Romario. Și nici măcar pe Lăcătuș, colegul său de la Fiorentina din
sezonul 1990-1991.

-Domnule Dunga, din România vă deranjez…
Aaa, de la Mario…

-Lăcătuș, fostul coleg de la Fiorentina…

Și prieten… am vorbit cu el recent și mi-a zis că e din nou
antrenor la Steaua. Îi țin pumnii… Eu sunt cu el cum e Taffarel cu
Hagi și Popescu. Și cu ei am jucat, sau mai bine zis, împotriva
lor. Și împotriva lui Mircea Lucescu…

„Repeta
obsesiv că trebuie să batem”

-Apropo de Taffarel, Hagi, Popescu, dacă ați fi întâlnit România
în sferturi la World Cup…
Ne-am fi dorit, pentru că ar fi ieșit un plus de spectacol, dar
oricum, știi cine ar fi bătut, nu?

-Bănuiesc… În weekend, Steaua lui Lăcătuș întâlnește pe Dinamo,
rivala de moarte…
Da? Cred că ia foc pe bancă… Nu se schimbă deloc. Știi cum era la
Fiorentina? În vestiar îmi repeta obsesiv că trebuie să batem, să
batem, să batem. Chiar și după ce se termina meciul, el spunea că
trebuie să învingem și în următorul meci. Așa spunea și pe teren.
El era printre cei tineri, dar avea multă nebunie. Cred că așa e
și-acum, pune suflet mult. E sufletist ca și mine, și de asta am
rămas buni amici… e o caracteristică a românilor și
brazilienilor.

-Apropo de suflet… Fotbaliștii dumneavoastră parcă n-au pus
suflet în Africa de Sud…
Poate… Dar știi ce s-a întâmplat acolo… Am avut și patru
jucători importanți care nu au fost apți fizic sută la sută, după
meciurile jucate la echipele de club. Ca să nu mai vorbesc de
arbitrul japonez din meciul cu Olanda… A comis câteva erori care
au influențat mult soarta partidei. Trebuia să punem mai multă
presiune pe el…

-V-a schimbat mult eșecul din Africa de Sud. Se spune că presa din
Brazilia vă atacă și acum…
Nu-i adevărat! Sunt și ei doar pătimași și atât. Eu sunt același,
uită-te la mine, am rămas doar cu o neplăcere în suflet.

-Acum antrenați sau sunteți în așteptare?
Nuuu, stau deoparte pentru o perioadă…

-Intrați în politică, precum Romario sau Bebeto?
Ha-ha-ha, nu, niciodată…

-România – Brazilia vreodată?
Poate, doar cu mine, cu Hagi, Taffarel… Sau cine știe…

-Vă mulțumesc și mult succes!
Ciao!

„Lăcătuș avea multă nebunie când era jucător. Cred că
așa e și acum, pune mult suflet”, Carlos Dunga, fost
fotbalist

Carlos Caetano Bledorn Verri „Dunga”

Data și locul nașterii: 31 octombrie 1963 (Ijui, Brazilia)
A jucat la: Internacional (1980-1984), Corinthians (1984-1985),
Santos (1985-1987), Vasco da Gama (1987), Pisa (1987-1988),
Fiorentina (1988-1992), Pescara (1992-1993), VfB Stuttgart
(1993-1995), Jubilo Iwata (1995-1998), Internacional
(1999-2000)
Meciuri (goluri) la națională: 91 (6)
A antrenat: Brazilia (2006-2010)

Palmares

Ca jucător: campion mondial (1994), câștigător al Cupei
Confederațiilor (1997), campion al Japoniei (1997)

Ca antrenor: câștigător al Copei America (2007), câștigător al
Cupei Confederațiilor (2009)