După 45 de ani! Dinamo – Timișoara 1-2

E greu de spus ce ar putea înviora un derby ca Dinamo –
Timișoara într-o zi de joi. Eventual o victorie a Urziceniului după
remiza de la Cluj. Adică posibilitatea, destul de mare de acum
încolo, ca MM Stoica să mai aducă un titlu în Bărăgan. Pe cale de
consecință, o dorință și mai mare a Timișoarei de a se apropia de
primele două clasate. Deci nerv, voință, revanșă! Chiar și așa,
Sabău s-a așezat pe banca oaspeților aseară și a observat atent cum
băieții lui încearcă să-și amețească adversarul ca la box, cu un
joc de picioare eficient, și să lovească pe contre (Cociș 3 și
Alexa 28). Și, după victoria din tur, i-a ieșit și aseară, bifând
primul succes violet pe tărâm alb-roșu după 45 de ani!

La Dinamo, aceeași ciorbă reîncălzită. Am numit aici
improvizațiile gen Rus fundaș dreapta, Boștină apărător stânga, iar
N’Doye un soi de închizător. Un amestec forțat de Țălnar pentru a
mai salva ce se mai putea salva din acest sezon, un sezon în care
Del Bosque din „Groapă” a interpretat cel mai bine rolul eroului
necunoscut. Nimic de reproșat „Țânțarului”, atât timp cât ultimul,
cel puțin, a jucat mai bine decât o făcuse Pulhac în tot
campionatul. Cât despre Rus, cuvintele onest și în banca lui sunt
cele mai potrivite pentru a descrie o evoluție un pic mai sus de
media echipei. Mai ales că a și pasat decisiv la golul lui Niculae.
Aceste rânduri ar fi trebuit să găzduiască și câte ceva despre
Prinți ori Ianiși, care să ducă în spate orgoliul dinamovist, însă
n-ar fi decât pierdere de vreme. I-a taxat destul tribuna
aseară.

Meciul, trist și la propriu și la figurat, s-a decis repede,
în patru minute despărțite de o pauză pe care unii ar fi vrut-o mai
lungă. Goga (45) și Cociș (49) au pus capăt celor 45 de ani de
sterilitate bănățeană în Ștefan cel Mare, oferindu-le gazdelor
certitudinea unui nou sezon ratat!