„Echipa armatei noastre dragi”. S-a mai dărâmat un mit. După 68 de ani, tot în etapa a 9-a. Ce a însemnat victoria CFR-ului cu Steaua
- Joi seara, pe Arena Națională, s-a mai dărâmat un mit (care mai avea o lună și jumătate și împlinea venerabila vârstă de 68 de ani), acela că CFR Cluj nu o mai poate bate pe Steaua la București. Căci din toamna lui 1948 nu mai izbutiseră acest lucru nici generația lui Adam, Țegean, frații Bretan, dar nici măcar cea a lui Cadú, Culio, Peralta, Trică ori Deac, care altfel a câștigat atâtea trofee.
- Și anul trecut, tot pe Arena Națională, CFR a condus-o pe Steaua ca și acum cu 1-0, atunci a marcat Tiago Lopes, dar adoptând apoi genul de tactică denumit tipic în România „autobază”, n-a izbutit la final să plece decât cu un punct (scor final 1-1), amânând astfel cu un an acest rezultat istoric.
Acum 68 de ani, coincidență, tot în etapa a 9-a, CSCA București primea vizita CFR Cluj pe fosta arenă Venus, de mult dispărută, undeva în apropierea Operei Române. Acest meci ca orice alt eveniment din țară era umbrit atunci de sărbătorirea celei de-a 31-a aniversări a „marii revoluții socialiste din octombrie”.
Un eveniment care mai degrabă ar fi trebuit blestemat nu doar de români, ci chiar de mai toți est-europenii. CSCA (Clubul Sportiv Central al Armatei, traducerea rusescului ȚSKA) era noul nume al ASA București, „echipa armatei noastre dragi”, cum o alinta prin presă limbajul de lemn stalinist al vremii, care după o salvare frauduloasă de la retrogradare cu un sezon înainte, se pregătea acum să-și formeze un lot cu care în cel mai scurt timp să poată ataca trofeele fotbalului românesc.
Ceea ce avea să se întâmple, prin formarea acelei echipe de excepție, CCA. Acel moment însă se afla încă departe.
Dându-se startul la recrutări masive, în lotul militar se regăseau la ora meciului cu pricina și trei jucători cu trecut clujean, precum Szoboszlay, Vili Kovács sau Frentz. CFR Cluj avusese un start bun de sezon, dar pe parcurs avea să piardă toată această agoniseală, pentru ca la final să retrogradeze. Până atunci însă, printre altele a trebuit să joace această partidă fără a se ști că peste ani va deveni un etalon pentru jocurile vișiniilor din Gruia pe terenul roș-albaștrilor. Cei de la CSCA au început mai bine și au deschis scorul prin Mercea, dintr-o lovitură liberă din afara careului, având apoi și alte ocazii pentru a-l majora. Scăpând cu bine din această strânsoare, clujenii au profitat de un corner, pentru a restabili egalitatea prin Ãvrám, 1-1,l rezultat cu care s-a încheiat prima repriză.
Startul celei secunde a fost dominat tot de gazde, haotic însă, spre deosebire de acțiunile de poartă ale clujenilor, mult mai decise și mai incisive, avându-l erou pe pe același Ãvrám, un fel de Bud de joi seară, care a izbutit o „triplă”, la scorul final contribuind și Candrea.
Caseta meciului:
07.11.1948, București (stadion Venus): CSCA București – CFR Cluj 1-4 (1-1)
Au marcat: Mercea (19) / Ãvrám (27, 50, 84), Candrea (83). A arbitrat: Petre Kroner (București).
CSCA: Nicolae Szoboszlay – Dumitru Iordan, Radin Dușan – Aurelian Cernea, Vasile Nanciu, Ștefan Onisie – Adalbert „Vili” Kovács, Andrei Mercea, Gheorghe Popescu, Andrei Frentz, Petre Moldoveanu. Antrenor: Colea Vâlcov.
CFR: Vasile Costea – Gheorghe Demeter, Ioan Kiss – Iacob Felecan, Ștefan Bálint, Gavrilă Nistor – Ștefan Nagy, Ștefan Kovács, Silviu Ãvrám, Ernest Bokor, Ion Candrea. Antrenor: Nicolae Munteanu.