Așa anunța o inconfundabilă voce din urmă cu mai bine de 20 de ani de pe ringul Centurii de Aur. O voce care le-a rămas multora într-un fișier vechi, uitat, dar de neșters. Ar merita finalul ăsta de campionat o astfel de voce? Mai curând nu. Nici nobila artă nu mai e de mult atât de nobilă. Și nici fotbalul nu ar merita-o.
Astăzi se termină un campionat. A început cu cantonamente “afară”, vise de mărire, suntem cei mai buni, facem 12 puncte-n Ligă, avem cel mai bun lot, obiectiv UEFA, obiectiv primăvara europeană, obiectiv Liga la anu’.
Au venit și meciurile: arbitri tineri, furăciuni, afară din Europa, schimbări de obiective, schimbări de antrenori, strategii pe termen lung, ghinioane, scandaluri cu sau fără brichete, antrenori dați afară, patroni tacticieni, curse de urmărire, străini vs români, unguri vs români și atâtea altele.
Mai sunt 90 de minute. Măcar acum ar fi bine s-ascultăm singura voce care contează. A fotbalului. O s-o auzim? Dacă nu acum, măcar la anul? Pentru ea cred că ne agităm ca nebunii prin redacție până-n ultima etapă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER