„Era nevoie de bun simț ca Vaslui să meargă mai departe”. Fostul jucător al moldovenilor, Nuno Viveiros, descrie ultimele luni petrecute în România și situația incertă în care se află vasluienii

• FC Vaslui a rămas fără licență și, ușor – ușor, și fără titularii cu ajutorul cărora moldovenii au reușit să se mențină în prima jumătate a clasamentului, și chiar să se claseze, la un moment dat, și pe loc de Europa League.
• Nuno Viveiros (30 ani) face parte din jucătorii care s-au despărțit deja de „galben-verzi”, după ce și-a reziliat unilateral contractul cu Vaslui. Lusitanul descrie ultimele luni petrecute în România, dar și atmosfera care se crease în jurul echipei.

Nuno, cum te simți după tot ce s-a întâmplat la FC Vaslui?
(oftează) Sunt trist. Îmi pare rău pentru că toți am muncit foarte mult în acest sezon. Îmi pare rău că nu putem să ne bucurăm de munca noastră și de locul pe care urma să terminăm, dar mai ales pentru că ne-am chinuit gratis. Și când spun gratis, mă refer de la salarii până la cele mai mici condiții de organizare a unui meci.

Recent ți-ai reziliat contractul unilateral…
Da. N-aș fi făcut-o. Am vrut să termin acest sezon, chiar dacă știam toți jucătorii că nu am primit licența și că nu vom mai juca în Liga I. Am ajuns, însă, într-un punct în care nu se mai vedea nicio luminiță la capătul acestui tunel. Antrenamentele nu se mai puteau numi așa, organizarea jocurilor era aproape imposibilă, inclusiv să mâncăm ne era greu pentru că peste tot erau datorii de plătit. Așa că am decis să mă despart de Vaslui.

De ce crezi că ar fi fost necesar pentru ca FC Vaslui să nu treacă prin aceste momente?
De bun simț. E prima condiție pentru un club care are pretenții de Europa. Noi am fost victimele unui război care nu ne aparținea. Porumboiu și Damian trebuiau să lase deoparte orgoliile și să găsească o cale de mijloc pentru a scoate echipa la mal. Noi ne-am făcut datoria cu vârf și îndesat și asta se vede și din poziția pe care terminăm acest sezon.

E cu atât mai dureros acest final cu cât echipa a luptat pentru un loc de Europa League?
Exact. Dacă n-ar fi apărut aceste probleme, cu salariile, cu licența, să fiți siguri că am fi terminat pe poziția pentru Europa. Este frustrant să știi că ai muncit, că te-ai dăruit, iar ei nici măcar un minimum de salarii n-au vrut să ți-l plătească. Știm cu toții că, în România, să ai două – trei luni de întârziere e ceva normal și puteam să înțelegem, însă  noi aveam cel puțin opt de restanțe, chiar și zece, iar incertitudinea era pe zi ce trece mai mare. Ne uitam în jurul nostru și nu vedeam pe nimeni care să ne răspundă la vreo întrebare. E ceva incredibil și de neacceptat. Tocmai de aceea am zis „punct”.

„Probabil vom fi singurii care am învins Steaua în acest sezon, iar asta spune multe”

Ai mai trecut prin asemenea greutăți în cariera ta?
Nici vorbă, nici nu credeam că se poate ajunge vreodată la așa ceva. Norocul meu a fost că am avut familia aproape de mine, care m-a încurajat în permanență, iar natura meseriei mele mi-a permis ca, de-a lungul timpului, să spun bani deoparte pentru „zile negre” și să nu mor de foame. Din nefericire, alți colegi de-ai mei și aici mă refer la cei tineri, nu au avut norocul meu și au fost nevoiți să se târască de pe o zi pe alta cu banii părinților, ai bunicilor.  Partea mai grea abia acum o să vină pentru că atunci când va intra clubul în insolvență, acești jucători vor fi legați de Vaslui și nu se vor mai putea transfera.

Au fost chiar și câteva situații apărute în premieră în fotbalul românesc. Și mă refer la jucători care nu pot evolua pentru că nu li s-au achitat penalitățile pentru cartonașele galbene. Chiar și tu ești în situația asta…
Da. Am încercat chiar să îmi plătesc taxa din banii mei, înainte de meciul cu U Cluj. Stăteam de patru etape pe bară și m-am oferit să achit eu, însă nu s-a dorit asta. Asta demonstrează profesionalismul de la FC Vaslui.

Cum îți amintești de victoria cu Steaua, din retur (n.r: 1-0)? Au fost multe peripeții în acea zi…
A fost o zi atipică. O zi în care eram hotărâți să nu ne prezentăm la meci. Cu o seară înainte, ne-am strâns un grup de jucători și am discutat cu domnul Porumboiu, însă nu i-am promis nicio secundă că ne vom duce la meci. A rămas că ne vom gândi și că vom vorbi și cu ceilalți colegi. Am decis a doua zi să plecăm cu toate riscurile, mai exact cu o călătorie făcută chiar în ziua meciului și, din fericire, am câștigat. Probabil vom fi singurii din acest sezon care am învins Steaua, iar asta spune multe și contează enorm pentru noi .

Te mai întorci în România?
(oftează) Grea întrebare. Am stat șase ani acolo, m-am simțit bine, dar în acest moment sunt aproape sigur că nu mă voi mai întoarce. Poate dacă aș ști că există o echipă cu un plan serios, care să îmi ofere siguranță, deși știu că au mai rămas foarte puține. Fotbalul din România va ajunge într-o situație foarte grea dacă nu vor veni oameni cu bani care să investească acolo… Asta e, îmi va fi greu să uit prin ce-am trecut, dar mergem înainte. Măcar să-mi recuperez la FIFA o parte din banii restanți, deși nu cred că se va mai întâmpla asta.