Erori de arbitraj care puteau decide rezultatele de arbitraj din meciurile FC Argeș – FCSB și U Craiova 1948 – Rapid | ANALIZĂ DE MARIUS AVRAM
De fiecare dată, după cele mai importante meciuri ale etapei, voi explica fazele discutabile pentru ca iubitorii fotbalului să înțeleagă mai bine ce se întâmplă pe gazon și cum judecă arbitrii români cele mai importante faze.
Nu vreau să fiu apostolul dreptății, nu trebuie să-mi dați dreptate. Dacă v-am pus pe gânduri, înseamnă că mi-am atins scopul. Acela de a vă pune în locul arbitrilor și de a judeca rapid. Știu că nu e ușor.
Etapa cu numărul 29 a fost una plină de decizii importante de arbitraj, astfel încât a fost destul de dificil să selectez doar câteva dintre ele.
Am ales unele interesante din punct de vedere regulamentar pentru a înțelege mai bine și pentru a explica exact care sunt recomandările.
Erori de arbitraj care puteau decide rezultatele de arbitraj din meciurile FC Argeș – FCSB și U Craiova 1948 – Rapid București
Astfel, în meciul U Craiova 1948 – Rapid București am avut parte de o situație interesantă de ofsaid, care a dat naștere multor păreri. Aceasta s-a petrecut în minutul 71 când Compagno, atacantul craiovean, șutează din interiorul suprafeței de pedeapsă, mingea atinge doi fundași rapidiști și ajunge la Baeten, care înscrie.
Arbitrul asistent semnalizează poziția evidentă de ofsaid a lui Baeten, dar în urma unui dialog cu centralul Horațiu Feșnic, golul este până la urma acordat. Discuția la această fază nu se poartă în jurul poziției lui Baeten, deoarece acesta se afla câțiva metri mai aproape de linia porții decât fundașii rapidiști, ci referitor la întrebarea dacă vreunul dintre fundașii rapidului care ating mingea o joaca sau este doar o respingere urmată de un „carambol” accidental. Legile jocului spun următorul lucru:
- Un jucător aflat în poziție de ofsaid, care primește mingea de la un adversar, care a jucat mingea (exceptând situația în care un adversar respinge mingea împiedicând înscrierea unui gol), nu se consideră că obține un avantaj din această poziție. O „respingere” este atunci când un jucător oprește mingea care se duce în, sau foarte aproape de, poartă cu orice parte a corpului, cu excepția mâinilor (cu excepția portarului în suprafața de pedeapsă).
În situația dată nici unul dintre cei doi jucători ai Rapidului nu „joacă” mingea în mod clar, nu face nici o mișcare în acest sens, fiind surprinși și loviți de balon în mod accidental, de la distanță foarte mică, întreaga situație fiind o dublă deviere. În concluzie decizia corectă ar fi fost ofsaid, și deci anularea golului.
O altă situație interesantă s-a petrecut în meciul FC Argeș – FCSB, când în minutul 22, portarul celor de la FC Argeș pare că scapă mingea, Iansi Stoica o „fură” și înscrie un gol. Arbitrul se uita către asistent și cu o ușoară întârziere, anulează golul. Ce spun legile jocului referitor la această fază:
- Se consideră că portarul este în posesia mingii: când mingea este în mâinile sale sau între mâna să și orice altă suprafață (de exemplu: pământ sau propriul corp) sau atingând-o cu orice parte a mâinilor sau brațelor cu excepția situației în care mingea revine accidental de la portar sau portarul respinge mingea; când ține mingea în mâinile sale larg deschise; atunci când bate mingea de pământ sau o aruncă în aer.
Un portar nu poate fi atacat de către un adversar atunci când el se află în posesia mingiei.
Urmărind cu atenție faza putem observa că portarul avea o mână pe minge, sau cel puțin vârful degetelor, mingea fiind între mână și pământ, în acest caz putând spune că este în posesia balonului, conform definiției de mai sus. Deși este o decizie greu de înțeles fotbalistic, una care instinctul îmi spune că nu este în spiritul jocului, nefiind vorba de nici un fault ci de o eroare a portarului, totuși în litera legilor jocului decizia este corectă.
În acest meci am mai avut o situație interesantă, surprinzătoare în care arbitrul acordă lovitură liberă indirectă în minutul 50 când portarul celor de la FC Argeș scapă mingea din mână apoi o ia din nou în brațe. Ce spun legile jocului în acest caz:
Se acordă o lovitură liberă indirectă dacă portarul care, aflându-se în propria suprafaţă de pedeapsă, comite una din următoarele abateri:
- atinge mingea cu mâinile după ce i-a dat drumul și nu a fost atinsă înainte de un alt jucător.
În situația dată portarul nu „a dat drumul” mingiei pentru ca apoi să o atingă din nou cu mâinile, ci o scapă doar puțin, neintenționat. Conform instrucțiunilor se sancționează doar în cazul în care portarul dă drumul mingiei în mod clar, intenționat, nu accidental și în nici un caz pentru un timp atât de scurt, putând asimila foarte ușor faza aceasta cu un portar care doar bate mingea de pământ.
Portarul are dreptul să bată mingea de câte ori vrea, singura condiție fiind să nu depășească un timp de 6 secunde înainte de a-i da drumul. În orice meci putem avea portari care scapă mingea accidental, sau o bat de pământ de mai multe ori și acest gen de fază nu este interpretarea corectă a legilor jocului fiind una rigidă. Decizia corectă ar fi fost să lase jocul să continue.
În rest au fost câteva decizii de penalty și le voi enumera pe cele mai importante:
- Chindia Tragoviste – UTA Arad: min. 85. arbitrul acordă penalty după o piedică în suprafața de pedeapsa. Decizie corectă a lui Marcel Bîrsan
- Dinamo București – Sepsi Sf. Gheorghe: min. 10. penalty arbitrul Flueran celor de la Sepsi și min. 46 în favoarea celor de la Dinamo, dar decizia disciplinară în cazul primei situații ar fi trebuit să fie cartonaș roșu. Cel de-al doilea penalty naște discuții deoarece intră la categoria „soft penalties” așa cum spunea Roberto Rossetti că nu vrea să vadă, dar există acoperire regulamentară, o sintagmă care mie personal nu îmi place, dar este folosită la noi.
- CS Mioveni – Universitatea Craiova: min. 38. un atac cu talpa, cu piciorul ridicat, direct pe piciorul adversarului, penalty clar neacordat de către Marian Barbu.