Eroul Oțelului în Supercupa cu Steaua:** „Se face prea mult tam-tam! N-am dat gol Realului”

Laurențiu Buș, un nume care până acum câteva luni nu spunea mare
lucru. Până și în cronicile meciurilor era botezat „Sergiu”, după
numele fratelui mai mic și mai cunoscut de la CFR Cluj.

Adus în vara anului trecut la Galați, după ce Gheorghe Hagi
fusese primul care văzuse în el un viitor fotbalist și îl luase la
Poli Timișoara, mijlocașul stânga de picior drept părea că este
sufocat de presiunea Ligii I. În turul campionatului precedent a
prins doar 180 de minute pe teren: câte 45 de minute în două jocuri
și numai unul integral, în acel 0-4 de la Vaslui.

Zilele sale la Oțelul păreau numărate, însuși eroul Galațiului
admițând că se pregătea de transfer. Finalul de sezon l-a salvat
însă, fiind unul dintre cei mai în formă jucători ai moldovenilor.
Acum, startul a fost perfect: golul decisiv în Supercupă.

Laurențiu, de câte ori ți-a sunat telefonul astăzi (n.r. –
ieri)?
Doamneee! (aproape iritat) E incredibil așa ceva, aproape că mi s-a
descărcat. Am primit zeci de telefoane, ceva greu de închipuit! Și
m-au sunat mulți ziariști să mă întrebe despre golul cu Steaua.
Sincer? Se face cam mare tam-tam pentru un simplu șut la
poartă…

Totuși, ai marcat pentru un 1-0 care vă mai aduce un trofeu
în vitrină. Chiar nu ți se pare important?
N-am spus că nu este important, ci doar că se exagerează. Ce mare
lucru s-a întâmplat? Am dat gol cu Steaua, nu cu Real Madrid în
finala Ligii Campionilor! Doar mi-am făcut datoria pe teren. Am dat
gol, e drept, dar la fel de ușor putea s-o facă alt coleg din
echipă.

Ești prea modest. Dorinel ți-a sugerat să fii reținut în
declarații?
Nu, dar toți băieții de la Oțelul suntem așa. Nu trebuie să
petrecem săptămâni în șir după meciul cu Steaua! Începe campionatul
și trebuie să rămânem la fel de concentrați. Sezonul abia a
început.

Credeai vreodată că poți deveni erou în Supercupă?
Nu visam așa ceva. Îmi doream însă foarte mult și acest trofeu.
Nici nu știam că voi fi titular și speram să prind măcar un minut
pe teren, dar dacă „Munti” a avut încredere în mine și m-a trimis
pe gazon din primul minut, îi mulțumesc.

Povestește-ne golul de duminică seară…
Am primit mingea de la John (n.r. – Ibeh), am accelerat pe stânga,
am intrat ușor în centru și am trimis la colțul lung. Dedic această
reușită familiei, colegilor și tuturor suporterilor acestei
echipe!

Puțină lume știe că ai fost aproape de o despărțire de
Oțelul…
Așa e, nu mă ascund. Jucam foarte puțin și mi-am dorit să plec, dar
mă bucur enorm că nu s-a mai întâmplat acest lucru. De vreme ce nu
prindeam echipa, era firesc să merg în altă parte pentru a juca. Îi
făceam un bine și echipei, dar nu mi s-a dat drumul să mă transfer.
Mi s-a dat drumul pe teren în schimb și acum nu vreau să mai plec
de la Oțelul!

Statistică de Mihai ANDRIEȘ