EXCLUSIV** „Am semnat în 2 minute cu Oțelul!” Cum a uitat Frunză de „farmecul vieții”

Mijlocașul adus de la Rapid București, Sorin Frunză explică de
ce și-a dorit atât de mult să vină la Oțelul, club la care își
făcuse junioratul. „Sunt din nou acasă și știu de când eram mic că
era un toboșar în tribune, ceva ce n-am întâlnit nicăieri”, spune
Sorin Frunză care, deși la apus de carieră, manifestă o formă
sportivă de invidiat

L-am dus pe Frunză în pădure. Nu numai de dragul jocului de
cuvinte, ci și pentru că în vecinătatea hotelului „Bilderberg Klein
Zwitserland” nu găsești altă priveliște. Am încercat să găsim o
bancă pentru ca interviul să fie cât mai relaxat, dar codrul
olandez nu-i frate cu românul. Tip cu un simț al umorului foarte
dezvoltat, Sorin nu s-a lăsat surprins de nicio întrebare.

– Sorine, ai declarat anul trecut că marele tău vis e să
joci la Oțelul. Ai vorbit serios?
– (zâmbește scurt) N-am spus-o doar de dragul de a deschide gura.
Aici am jucat în copilărie, tot aici mi-am făcut junioratul și îmi
doream enorm să joc la echipa mare. Aveam idoli din acea formație,
pe Viorel Tănase și pe alții, avusesem ocazia de a sta în vestiar
cu ei. Chiar dacă pare un clișeu, acesta a fost visul meu. Mai ales
că încă din acel vremuri era un toboșar în tribune care mă
copleșea. Se auzea tâdâm-tâdâm, era ceva nemaipomenit. N-am
întâlnit așa ceva nici în Giulești, unde se știe că este o
atmosferă foarte frumoasă.

– Tot tu spuneai că și băiatul tău te voia la
Galați…
– Da, el mă întreba de ce nu vin la Oțelul ca să stau cât mai mult
cu el acasă. Nu realizează ce înseamnă acest club pentru mine la
care am jucat de la cel mai mic nivel. Viața a făcut însă să plec
în alte orașe și abia acum, la 33 de ani, să revin la prima mea
dragoste. Sper să-mi fac cât mai bine treaba aici, așa cum am făcut
la celelalte echipe.

„Negocierile cu Oțelul, nici două
minute!”

– Tot tu ai spus că atunci când aveai șansa de a juca la
prima echipă a Oțelului, ți se dădea cu șutul în fund. Poți
detalia?
– Da, când să fac pasul la echipa mare, nu știu cum se întâmpla,
dar chiar cu o săptămână înainte de a începe campionatul, timp de
patru ani la rând, mi se spunea că nu mai e nevoie de mine și că
trebuie să plec. Mă duceam sub formă de împrumut la alte echipe. Am
suportat cât am suportat, dar simțeam că nu pot să răzbat. Credeam
atunci că cineva are ceva cu mine. Abia mai târziu mi-am dat seama
că era greu să joci în aceeași echipă cu Tănase, Tofan, Maleș și
Vali Ștefan.

– Regreți că n-ai continuat la Rapid?
– Nu-mi pare rău. Am jucat la Rapid deoarece am vrut să văd și eu
cum e să joci la un club mare din București, dar nu regret că n-am
continuat acolo. Mă bucur că am revenit acasă, mă săturasem de
plecări, de drumuri, iar soția mea a născut al doilea copil.
Sincer? Negocierile cu domnul Marius Stan nu știu dacă au durat
două minute!

„Mi-am
revenit greu după acuzele de blat”

– Ai jucat în Liga Campionilor cu Unirea Urziceni. Crezi că
Oțelul va face față în această super-competiție?
– Va fi foarte greu, dar trebuie să facem tot posibilul pentru a
scoate puncte. Toată lumea ne condamnă că nu prea am câștigat
meciuri amicale, dar astea nu se compară cu ce-i în Champions
League. E ceva fantastic acolo, altfel de motivație, în cuvinte e
greu să exprim. Doar fiind acolo, pe teren, simți cu adevărat
despre ce-i vorba. Și e foarte greu să te mobilizezi în campionat,
la Chiajna, de exemplu, după un joc în Ligă, cu lume, adversari
tari.

– Ai fost acuzat acum câțiva ani de Adrian Porumboiu că ai
trucat un meci cu Steaua. În ce relații mai ești cu patronul
vasluian?
– Ne-am împăcat, am reușit să vorbim la 2 ani și jumătate de la ce
s-a întâmplat atunci cu Steaua. Am pus lucrurile la punct și nu mai
am nimic ce să-i spun, și nici el mie. Mi-a fost foarte greu când
m-a acuzat că am făcut blat cu Steaua. Abia după un an de zile
mi-am revenit, iar viața a demonstrat cine a greșit. Eu, după ce am
plecat de acolo, am avut cele mai mari satisfacții din carieră: am
câștigat campionatul, am jucat în Champions League. Vasluiul nu
știu ce a făcut.

– De desființarea Unirii Urziceni ce spui?
– E incredibil așa ceva și chiar n-aș vrea să discut despre acest
subiect pentru că mi-e foarte greu. Am trăit momente unice acolo.
Mă rog, numai în România și în Zimbabwe se poate întâmpla așa
ceva!