EXCLUSIV | CFR Cluj, făcută praf de Comisia de Recurs în sentința prin care a fost penalizată cu 24 de puncte. Ardelenii au fost de rea-credință, au vrut să obțină foloase invocând propria necinste și au acționat „în disprețul” legilor
CFR Cluj a avut „scopul vădit de a tergiversa aplicarea sancțiunilor” și a acționat „în disprețul Codului de Procedură Civilă”, motivează Comisia de Recurs a FRF sentința definitivă din 19 februarie prin care echipa lui Arpad Paszkany este penalizată cu 24 de puncte în clasament. Sentința Comisiei de Recurs din dosarul nr. 10 pe 2015, prin care s-a respins ca nefondat recursul făcut de CFR Cluj la decizia Comisiei de Disciplină și Etică, a aruncat tripla campioană a României pe ultimul loc în clasament, cu numai 11 puncte și șanse mari de a retrograda. În România, verdictul este definitiv și executoriu (adică face deja efecte, fiind pus în practică de LPF și FRF), iar pe plan internațional mai există o singură cale de atac: la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne.
Ardelenii plătesc astfel pentru vina de a fi refuzat să-i plătească jucătorului Vasile Maftei 66.000 de euro reprezentând drepturi financiare restante și 455 de lei cheltuieli de judecată chiar și după ce, pe 18 septembrie anul trecut, Comisia de Recurs a FRF a emis o decizie definitivă în acest sens. CFR a atacat hotărârea la Comisia de Disciplină și Etică, acest for obligându-i pe oamenii lui Paszkany, de asemenea, pe 19 decembrie, ca în cinci zile să plătească datoria plus alți 3.000 de lei penalitate sportivă. CFR Cluj a făcut la Comisia de Recurs noi cereri de revizuire și suspendare a judecății, invocând de data aceasta faptul că a intrat între timp în insolvență. Acestea au fost, de asemenea, refuzate.
Oamenii lui Paszkany i-au amenințat pe membrii comisiilor FRF cu plângeri penale
După cum rezultă din textul deciziei, atât membrii Comisiei de Recurs, cât și cei ai Comisiei de Disciplină și Etică (CDE) de la FRF au ajuns la concluzia că reprezentanții clubului CFR Cluj au încercat să-i tragă pe sfoară. „(…) CDE a mai avut în vedere și faptul că în cauză s-au acordat mai multe termene pentru diverse motive — soluționarea unor cereri menite a întârzia / împiedica aplicarea prevederilor regulamentare, termene în care să se facă plata, conform înțelegerilor dintre creditor și debitor până la data pronunțării încheierii de sancționare, înțelegeri care nu au fost respectate de către clubul debitor”, consemnează membrii Comisiei de Recurs. Ulterior, referindu-se tot la repetatele cereri de amânare a procesului de către CFR, aceștia observă: „(…) Acordarea acestor termene de judecată a fost rezultatul formulării de către recurentă a mai multor cereri procedurale, majoritatea situându-se la limita abuzului de drept”.
În cererea înaintată către FRF, administratorul judiciar al CFR Cluj a anunțat că, dacă nu va avea câștig de cauză, clubul se va desființa: „Soluțiile pronunțate de Comisia de Disciplină și Etică și de Comisia de Recurs (…) sunt de natură să aducă grave prejudicii, atât debitoarei cât și creditorilor ce vor fi înscriși la masa credală, CFR fiind pusă în situația de a nu-și putea continua activitatea (…)”. Interesant este că această situație dramatică e aruncată în cârca membrilor comisiei, care sunt amenințați cu tribunalul: „(Soluțiile sunt de natură să) ne îndreptățească să facem plângere penală împotriva membrilor din Comisia de Recurs care ar fi trebuit să se abțină de la judecarea cauzei; justifice promovarea tuturor căilor legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor direct responsabile pentru prejudiciile create”.
Întreaga apărare a celor de la CFR s-a ridicat pe faptul că, la ultimul termen, se începuse procedura de intrare în insolvență. Argumentul a fost respins cu argumentul că hotărârile comisiilor se pronunțaseră cu mult înaintea cererii de intrare în insolvență, iar CFR a fost rău-intenționată.
Răspunsul Comisiei de Recurs: nu poți obține foloase invocând propria ta necinste
Comisia de Recurs a FRF a răspuns astfel: „(…) De bună seamă, este lesne de observat că eventualele pierderi sau diminuări patrimoniale ale recurentei nu sunt efectul încheierii CDE care constituie obiectul analizei acestui recurs, ci efectul actelor procedurale ale recurentei care, deși avea reprezentarea deplină a consecințelor acțiunilor proprii, a acceptat conștient eventualitatea producerii acestora de vreme ce a investit CDE cu soluționarea mai multor cereri de suspendare, revizuire, amânare și altele asemenea, cu scopul vădit de a tergiversa aplicarea sancțiunilor regulamentare, în disprețul dispozițiilor art. 12 din Codul de procedură civilă (…). Cu riscul de a repeta, nu trebuie uitat că sancțiunile aplicate prin încheierea recurata sunt aferente perioadelor anterioare pronunțării hotărârii de către CDE, ori, invocarea în apărare a existenței pe rolul instanțelor a unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței înregistrată de către debitoare, cerere ale cărei efecte pot fi avute în vedere exclusiv de la data deschiderii procedurii, coroborat cu atitudinea dovedită a recurentei rezultată din investirea CDE cu soluționarea de cereri al căror scop a fost tergiversarea luării unei decizii în acord cu prevederile regulamentare, echivalează cu nesocotirea principiului de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans, potrivit căruia nimeni nu poate să obțină foloase invocând propria sa incorectitudine, necinste și nici să se apere valorificând un asemenea temei (…)”.