Introvertit de obicei, Adrian Cristea, zis și „Prințul”, a acceptat să vorbească: de ce a fost refuzat de Standard și de Petrolul, mai are vreo motivație, unde va juca în acest sezon
„Cristea e ăla pe care se bat femeile? Vai de capul lui…”. Nu-l contrazici pe șoferul de taxi care trage, indiscret, cu urechea la discuția cu fotograful, în drum spre terasa la care e programat interviul cu Adrian Cristea. Asta e imaginea fotbalistului care a plecat de la două echipe în ultimele două luni, dar e activ la emisiunile mondene. Nimeni nu mai știe când a făcut un meci bun, dar toți pot să reproducă replicile avute cu Victor Slav, rivalul în dragostea pentru Bianca Drăgușanu. Ai dubii în privința interviului cu un om renumit pentru opacitatea lui, dar descoperi un Cristea îmbrăcat elegant, în alb și bleu, și neașteptat de volubil.
Ce s-a întâmplat la Petrolul? Varianta clubului am auzit-o, ești un neînțeles. M-am întors la Petrolul după 6 luni în Belgia, unde n-am reușit să rămân. Vă dați seama, am venit din Belgia înapoi în țară, nu am fost la fel. Voiam să rămân acolo, e altceva, fotbalul de afară e altceva, mult mai bine din toate punctele de vedere, vă dați seama… N-am rămas, am revenit la Petrolul și nu m-am simțit la fel.
A fost un pas înapoi… Da… Am vorbit cu cei din conducere de când am început pregătirea, le-am spus că vreau să-mi caut o echipă și mi-au dat la început o foaie că pot pleca pe 400.000 de euro. N-am găsit această sumă…Am discutat cu mai mulți agenți, mi-au zis că e cam greu. Am vorbit cu cei de la Petrolul, eram în ultimul an și am fost de acord să ne despărțim pe cale amiabilă.
Ei au fost foarte nemulțumiți de tine după Supercupa cu Steaua… Eu zic că e foarte bine pentru ambele părți așa, ei fac o economie cu contractul meu, eu îmi voi găsi mai ușor o echipă.
Din exterior se vede așa: Cristea a fost dat afară de la Standard și de la Petrolul în doar două luni. Două eșecuri, imaginea ta suferă… Așa se vede, dar dacă voiam să rămân, rămâneam și anul ăsta la Petrolul, nu mă dădea nimeni afară. Le-am spus clar că e bine să ne despărțim.
Anul acesta împlinești 30 de ani. Când te uiți în spate ce vezi? (Răspunde fără să stea pe gânduri) Puteam să fac mai multe în carieră, dar din păcate n-am făcut sacrificii. Am jucat și fotbal, mi-am trăit și viața.
Ești fericit cu asta? Așa a fost viața, așa am crezut atunci. Acum nu ai cum să mai dai timpul înapoi. Credeam atunci că sunt cele mai bune decizii.
Trădat de un coleg
Ce ți-a mai lipsit? Nu am avut nici noroc.
Din afară se pare că ai avut noroc, ai jucat la Dinamo, la națională… Când am ajuns la Dinamo, la 19 ani, am făcut cea mai mare greșeală și sper ca tinerii fotbaliști, părinții lor, să citească acest interviu. Am acceptat să fiu deținut jumate-jumate de Dinamo și Poli Iași. Îi sfătuiesc pe fotbaliști să nu accepte niciodată asta.
De ce? A fost cel mai mare dezavantaj. Dacă Dinamo primea o ofertă de două milioane, trebuiau să se pună de acord și să împartă banii. Dinamo, fiind un club mare, gândea: «Ce să dăm noi la proștii ăia un milion?». Ă‚ia de la Iași gândeau că dacă le vine un milion erau cei mai fericiți. Dinamo le propunea câteva sute de mii ca să semneze, Iași nu accepta…
De asta te consideri ghinionist? Că n-ai putut pleca afară mai devreme? Nu vreau să se înțeleagă că eu nu am nicio vină. Dar e un sfat pentru tineri. Au fost oferte, și din Germania, și din Rusia. Am avut și una din Spania, de la un club unde era un fost antrenor de la Dinamo…
Esteban? Da, și el l-a chemat pe un fost coleg de-al meu să-l întrebe despre mine. Nu spun cine e. (La Alicante au jucat Pulhac și Dănciulescu). Fostul meu coleg m-a făcut varză. Era și soția lui la discuție, iar ea a zis că sunt bețiv, curvar, nenorocit. Așa am ratat și transferul ăsta.
Ai avut șansa la 28 de ani, când se consideră că ești matur, și totuși te-ai întors de la Standard. Ce a fost acolo? Rednic s-a pus și el pe lista lungă a antrenorilor dezamăgiți de tine… (Zâmbește încurcat) Și acolo e o situație… Nu prea jucam.
Poate nu i-a plăcut cum te antrenezi… El nu-ți explica nimic? N-am înțeles nici eu. În unele meciuri am jucat mijlocaș stânga, chiar bine, am avut ocazii, apoi m-a băgat pe un post care nu e chiar stilul meu. Jucam în 4-4-2 clasic, iar eu eram mijlocaș central.
Trebuia să alergi dintr-un careu în altul… Răzvan Lucescu a spus că refuzi să faci faza defensivă. Nu refuz. Nu există în lumea asta un jucător care să paseze, să dea gol, să dribleze, să bage alunecări și să facă și faza defensivă…
Cavani! Dar costă 63 de milioane de euro… (Râde) Nu e chiar așa…(schimbă direcția discuției)… Nu există antrenor care să antreneze defectele, nu poți să faci o calitate dintr-un defect…
Rednic îți reproșa ceva după meciuri? Am avut mai multe discuții, nu ne-am certat, dar nu vreau să intru în detalii. A fost o situație care pe el l-a tras în jos, dar nu pot să spun, nu era vorba despre mine, era despre altcineva și nu e treaba mea. Știe nea Mircea foarte bine.
A apărut și varianta că oficialii lui Standard i-au reproșat lui Rednic aducerea ta. Am fost băgat în față. Nu am fost eu principalul motiv, a fost alt motiv, știu motivul, știu ce discuții au fost, dar e o poveste mai delicată și nu vreau s-o deschid.
Nu pari genul de om care se bate pentru drepturile lui. Nu pari ferm. Nu vreau să vorbesc, să fac rău altcuiva. Știe nea Mircea foarte bine. (Când a ajuns la Standard, Rednic i-a mai adus pe Țucudean și Zie Diabate)
Cât a contat anturajul la 19 ani, când ai venit în București? Contează mai multe, nu doar anturajul. Contează să ai și oamenii potriviți lângă tine. Eu n-am avut șansa asta. Aveam un impresar străin recomandat de cineva, nu spun de cine, a venit la Dinamo, a discutat contractul, și-a luat comisionul și a plecat. De atunci nu am mai vorbit niciodată cu el. L-am mai sunat, dar nu am mai dat de el.
Ai semnat cu frații Becali… Da și, hai să fim serioși, între 2000 și 2005, 70 la sută, 80 la sută dintre jucători au plecat afară pe talentul și relațiile lui nea Giovani (n. red. – Ioan Becali). Am semnat cu ei, dar era situația cu Iașiul. Am avut ghinion.
„Nu sunt copia lui Mutu”
Ai fost considerat un mare talent. În primii ani la Dinamo ai fost serios, apoi a apărut o relaxare, poate chiar o indiferență. E doar o senzație. Vă spun că doar pare că sunt indiferent. Așa am fost tot timpul, așa e stilul meu.
Ești motivat? Nu te-am văzut niciodată nervos. Mereu ai un zâmbet în colțul gurii, pari lipsit de griji, indiferent dacă echipa ta conduce sau e condusă… Nu e adevărat. Dacă zâmbesc tot timpul nu înseamnă că sunt relaxat. Nu sunt genul care să arate, din ăia care se dau cu capul de bară, vezi Doamne, ce motivat sunt… Eu de fapt gândesc mereu pe teren. Nu mă pierd.
Crezi că ai fost un tip răsfățat? Toată lumea, Cristi Borcea, Vasile Turcu, Walter, a ținut-o cu Prințul în sus, Prințul în jos… Dacă eram răsfățat, aveam și eu un contract mai mare. De fapt, în primii ani am avut un contract foarte mic, 1.500, 2.000 de dolari… Vreo 3-4 ani. Mai bine nu mă lăudau atât și aveam un contract mare.
Îmi permiți să-ți spun ce senzație am avut când ai apărut în fotbal? Aveam impresia că-l imiți pe Mutu, la mers, la gesturi… (Râde) Nu. Idolii mei au fost alții, Van Basten, Romario, Ronaldo…Nu copiez pe nimeni.
Poate inconștient, stând în preajma lui la națională? De numele lui Mutu se leagă prima ta ieșire în décor la națională, înainte de Serbia – România 5-0… Am ieșit într-o seară, am fost mai mulți, asta a fost tot
Imaginea fotbalistului român e următoarea. Răsfățat, fără școală, în căutare de bani și femei, sclav al patronului. Asta e impresia oamenilor. Nu e reală. Fotbalistul are viața lui, problemele lui…
Ce probleme ai avut în ultimii 5 ani? Dacă nu sunt prea indiscret… Suișuri, coborâșuri, probleme din punct de vedere material, probleme acasă, în familie. Ca orice om. Sunt conștient că oamenii cred despre noi că suntem plini de bani.
Ești plin de bani? Nu. N-am fost și nici nu sunt milionar.
Viața ta personală din ultimii ani a fost o telenovelă. România a fost practic conectată la viața ta și a Biancăi Drăgușanu. Nu te-a deranjat? Sau poate ți-a plăcut… Nu ai ce să faci, nu ai cum să te ascunzi, am acceptat lucrul ăsta.
Sunt mulți care reușesc să-și ascundă perfect viața privată… Eu n-am fost genul să mă ascund… Mi-a plăcut să trăiesc viața normal, chiar dacă mă poza cineva.
Ce mai aștepți de la cariera ta? Ai 30 de ani… (Râde) Se spune că între 28 și 32 de ani ești copt. Vreau să joc cât de mult pot, până la 32, 35, 37 de ani, cât mă țin picioarele.
Mai ai motivație? Dacă nu mai aveam, mă lăsam…
Totuși, te-ai gândit vreodată să renunți? Nu, sincer. De ce să mă las? Încă îmi place să joc.
În 2007 ai fost pozat gol, pe internet. O postură jenantă pentru imaginea ta…Ai dat dovadă de inconștiență. Ți-ai imputat asta vreodată? (Mustăcește șmecherește) De obicei sunt atent. Nu mi-a picat bine, dar asta a fost.
E vânător nebotezat
Ce hobbyuri ai? Vânătoarea, mai ales că am și permis acum. Am cunoscut niște oameni deosebiți la Cluj, am fost la vânătoare de mistreți, de fazani…
Care e cel mai mare trofeu? Nu, n-am prins nimic încă. Sunt novice. Nu mi-a ieșit nimic în față.
N-ai luat botezul cu nuiaua la fund… Nu, nu l-am luat, dar sunt pregătit. Asta e tradiția, nu e nimic penibil.
Ce-ți mai place? Tenisul de câmp, mai joc când am timp. Îmi place Federer, e cu finețea, cu talentul…
„Nu sunt pasionat de pariuri”
Într-un sondaj FIFPro, 50 la sută dintre jucătorii ruși au recunoscut că au participat sau au auzit de blaturi, grecii la fel, la noi procentajul a fost zero… De ce se teme fotbalistul român? Dacă ar recunoaște cineva că a participat vă dați seama că ar fi exclus din orice echipă sau din orice…din fotbalul românesc.
Adică nu mai ai niciun viitor… Cred că da. Dacă recunoști că ai participat, vă dați seama că toți te vor marginaliza, te vor exclude.
Mai devreme îi sfătuiai pe tineri să nu accepte coproprietatea. Ai vreun sfat legat de blaturi? Da, să nu facă…(nu pronunță deloc cuvântul blat) să nu intre în combinații!
Se pot feri de asta? Se pot, da, să nu accepte…Cred oricum că nu contează un fotbalist, dacă cineva vrea să facă…ceva… face fără el…
La 50 de ani, dacă te vei hotărî să scrii o carte, va fi interesantă în privința meciurilor trucate pe care le-ai văzut în viața ta? (Lumina în încăpere e difuză, dar senzația este că Adrian Cristea roșește) Nu am văzut niciun meci trucat…(râde) Nu știu.
Adrian Porumboiu a spus că nu te-ar lua la Vaslui pentru că te-a văzut în meciul U Cluj – CFR 2-3 și nu i-a plăcut ce a văzut… La Vaslui am auzit că Dani Coman a fost amendat că a făcut un plonjon greșit. Vă dați seama ce e acolo!? Am auzit și eu că a fost blat cu CFR, dar lumea știți cum e… dacă ai luat roșu, ai fost blat.
Ai intrat vreodată într-o casă de pariuri? Nu. Nu sunt pasionat.
Dar ai colegi? Nu-ți cer nume. Probabil că sunt mulți care pariază.
Ți s-a propus vreodată să faci un blat? Nu. Probabil că lumea a știut că nu fac și nu s-a gândit nimeni la mine.
În meciul cu CFR, tu ai jucat excelent până la 2-0, apoi ai luat două galbene în patru minute. Deși conduceați cu 2-0, erai brusc nervos, te certai cu arbitrul… Al doilea galben l-am luat prostește, chiar fără nicio intenție. Am protejat mingea și l-am atins la gât…
După ce tu ai luat roșu, Bwin a scos meciul din oferta live, semn că aveau indicii serioase că meciul e aranjat. Dacă faci un blat, nu faci 2-0 și apoi…
La pariuri e cotă mai mare la 1 pauză, 2 final… Dacă făceam un blat pentru pariuri, acum aveam și eu câteva sute de mii prin conturi. Chiar nu… nu-i adevărat. S-a spus că am făcut blat la pauză. Cum poți să faci la pauză, ce garanții ai?
Poate o geantă mare cu bani în vestiar…Ce crezi, sunt blaturi în fotbalul românesc? Ok, tu n-ai participat, dar sunt meciuri trucate? (Indecis) Cred că sunt…nu? Cum erau și înainte, reciprocități sau…
Acum nu mai e cu trei la tine, trei la mine, lucrurile s-au schimbat. (Râde) Da, acum e cu pariurile, se câștigă mulți bani din așa ceva.
„Exclus să revin la Dinamo”
E posibil să te vedem la Dinamo sezonul ăsta? Nu.
Exclus? Exclud varianta asta, am fost acolo atâția ani.
Dar Rapid? Exclus? (Ezită) Fiind un jucător liber trebuie să iau în calcul toate ofertele. Nu știu de ce lumea are percepția asta că dacă ai jucat la Dinamo sau la Rapid, nu ai voie să te duci la o rivală. E o piață liberă, trebuie să câștigi bani. Nu vreau să ajung ca unele foste glorii care au jucat sute de meciuri și au dat zeci de goluri și nu le dă nimeni o bucată de pâine. Când termini cu fotbalul, nu te mai bagă nimeni în seamă.
Telenovela din viața ta când se va termina? Ai vrea să se oprească? (Gesturile lasă senzația că nu spune ce gândește) Bineînțeles că aș vrea să se oprească, dar am apărut la televizor din nou pentru că am devenit un obsedat, un hărțuitor, un mincinos și nu e așa. Trebuia să clarific unele lucruri. Am o imagine…
Ai o imagine de om neînțeles, introvertit, suficient, mult prea relaxat… Mereu am fost introvertit. Pe mine nu mă interesează gura lumii, ce spune o persoană care nu mă cunoaște. Nu vreau să demonstrez nimănui nimic.
Ai plâns vreodată între patru pereți? (Roșește de-a binelea) Nu e nimeni care să nu fi plâns, singur. Nu e nicio rușine. Toată lumea plânge.
Nu te supăra, dar am observat că te-ai înroșit, cum ne înroșim toți în copilărie… Mereu am fost un timid. Sunt timid, dar mă tratez. Sunt un băiat introvertit, da, așa e.
Ai vreo întrebare despre tine pe care să mi-o adresezi mie? Îți voi răspunde sincer. Ai vreo curiozitate? (Roșește din nou) Ce părere ți-ai făcut acum, după acest interviu?
Că ești alt om decât cel care apare la televizor, dar nu știu dacă e de bine sau de rău… (Râde măgulit) Serios?
Serios. Bine oricum că nu m-ai întrebat despre meciul cu CFR… …(Pare că nu a auzit. Zîmbește non-stop și mulțumește politicos. Afară, într-o mașină pe care scrie Intact Productions, un reporter și un cameraman de la Antene așteaptă să-și ia în primire personajul. Deși Cristea spune că nu-și dorește asta, telenovela din viața lui continuă)
Nu am fost răsfățat în copilărie. Părinții mei munceau la un abator, nu eram bogați. Am avut o educație foarte bună și le mulțumesc pentru asta. Am avut ce să punem pe masă, dar nu eram răsfățat cu cadouri…
Cristea, când te apuci și tu de fotbal? Mircea Lucescu, după un amical Petrolul – Șahtior, în 2012
Mircea Lucescu avea dreptate într-un fel. Nu mi-au picat bine vorbele lui, dar m-au motivat Adrian Cristea
Nu sunt un neînțeles, dar de multe ori am fost băiat bun și am lăsat de la mine. Nu l-am înțeles pe Mircea Rednic, m-a adus la Standard și m-a jucat foarte puțin Adrian Cristea
Banii câștigați am încercat să-i investesc în niște afaceri de viitor. Am făcut o fabrică de mobilă cu un prieten, la Iași, am construit niște hale de depozitare, acum mai fac o afacere Adrian Cristea
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER